Mi-a prins bine pauza de o săptămîna cu aTELierul. dacă vă propuneam o temă săptămâna trecută, nu cred că aș fi putut să am o abordare diferită de ceea ce am făcut săptămînile trecute.
azi, după plimbarea la brașov, consider că tema aleasă pentru cel de-al șaselea atelier e foarte cool.
ea sună așa. scrieți un poem (să zicem maxim de 30 de rînduri) care să înceapă cu următoarea sintagmă (tăietura versului pentru propoziția dată rămîne la latitudinea fiecăruia)
“știi să calculezi masa molară a constantei perimetrice a hexatedrului, dar nu stii a face o funda”
am descoperit și alte comori în brașov, pe care le voi folosi în poemele mele, dar pe asta am zis să o împart cu voi.
și acum deja clasicele informații:
deadline: duminică 11 martie (ora 22:45).
voi alege trei texte sau cinci, dacă primesc variante foarte bune.
același format pt textele remarcabile (1,5, TNR, word) mail sau PM facebook după verdict.
sursa: https://www.instagram.com/p/BC460csJD6G/
Iată ce a ieșit:
Daniela Hendea – Fundă la șireturi
„Știi să calculezi masa molară a constantei perimetrice
a hexatedrului, dar nu stii a face o fundă” mustrare-n
grafitti albastru sub geamuri cu gratii
de fier forjat, la școala
specială.
Crede-mă, acceptarea
implică adaptarea la grup, se-ntâmplă
din afară-năuntru. Înainte
să trasăm bucla pe grafic la algebră, înnodăm
șireturile-n fundă. Înainte
de-a desena săgeata într-o reacție chimică, lămurim
mașinăria interacțiilor sociale.
Axiomă: a funcționa într-o societate presupune
subordonarea funcțiilor motorii grosiere și fine
gesturilor universal recunoscute ca
firești.
Te-ai dumirit? De-aceea, scumpul meu, mai ușurel
cu măsurarea distanțelor dintre planete,
indentificarea subspeciilor de rechini, avem
treabă să te integrăm, cu poziționarea
corectă a degetelor pe furculiță și creion, coordonarea
brațului cu piciorul opus, pentru a mărșălui ireproșabil
în formație.
Corolar: rândurile unei formații se rup
numai când
ți se desface funda la șireturi.
Viorica Lazăr – Poem fundă
roiesc prin hol de-o săptămână.
copiii-s iar răciţi cobză. mintea mea survolează pe o dâra unei linii
ce-şi suflă mucii simt într-un ciob primordial îmi detectează cureaua de siguranţă
mi se deshide singur dulapul hainele ştiu azi ceva despre transparenţă
fug de mine mă-ntreb dacă uşile s-au deschis singure
o iau din fundul dulapului şi mă uit cu gust amar câte intră într-un cub şi
cu ce dracu să mă îmbrac ar trebui să-mi controlez sânii aşa mi s-a zis la ultimul control
dacă m-am spălat mai trebuie să mă şi îmbrac
în timpul cât îmi vizulizez trupul ca un hexaedru îmi fac o cruce peste
mîna sprijinită de-un umeraş. asta nu-mi mai e bună alta
nu se potriveşte asta nu merge decât în parc asta e descusută, sunt
bulimică sau ce naiba? asta nu se închide bine mâine nu mai mănânc nimic.
nu e nevoie de mine pentru nimic în lume îmi zic niciun pantalon nicio cămaşă
n-are nimic de-a face cu mine aş purta ceva altceva. de plictiseală mi-am luat telefonul cică
să verific. ştiu că în definitiv mă păcălesc că totul e ok găsesc că mi-ar sta
bine că le-ar sta tuturor nişte iegări o bluză care m-ascunde. caut
şosetele perechi între timp strâng de pe jos şerveţelele cu muci lăsate de copii jucăriile, pompiţele, blistere şi sticluţele cu medicamente, paharele cu suc şi ceai, creioanele colorate, hârtiile şi carnetele de elev. îmi vine pe limbă doar prima literă din idee, şi peste toate rămâne doar asta: dacă am azi un accident totuşi măcar să am chiloţi şi sosete sub geamuri în conformitate cu standardele de performanţă. azi am decis să nu mai încerc să decid totul în timp mi-e egal să trăiesc în prezent dar pentru asta trebuie să fiu deosebită pe hol dau de fiică-mea stresată că a lipsit cum a fost bolnavă
şi că acum o ascultă profa. îmi vine să-i dau una şi-i urlu: eu ţi-am zis să îţi iei lecţiile şi să-ţi înveţi în fiecare zi. “marie marie ia să-mi spui tu mie”, tu mama, nu mă mai înnebuni,
nu-mi răspunde înapoi nesimţit-o, că eu mă gândesc la viitorul tău, eu ţi-amintesc şi eu te ajut la materiile grele. da, “ştii să calculezi masa molară a constantei perimetrice a hexatedrului, dar nu ştii a face o fundă.” I-aş zice că a greşit că face parte din generaţia bulşit.dar nu-i zic nimic. înţeleg că nu are rost. e ca şi cum ai vrea să te sinucizi d-zeu să mă ierte. pe vremuri eram bună.
Daniel Bîrzu – Hexatedru
“știi să calculezi masa molară a constantei perimetrice a hexatedrului, dar nu știi a face o fundă”
au spus experții când te-au consultat
tu priveai pe geam pieziș probabil încă te
întrebai de ce știind masa molară a fiecărui lucru nu
ți-e de ajuns să fii fericit
parcările sunt goale și mașinile
trec pe lângă tine ca și cum ai fi cel mai periculos om
din univers
te depășesc
de ce nu știi să faci o fundă
la această întrebare nimeni nu îți poate răspunde
poate pentru că degetale tale sunt prea scurte
și tot timpul
meditezi în momentul
în care încerci să înnozi firele
deși știi că cineva a tras sforile și pentru tine
un păpușar priceput / talentat
la matematică dar nu și la
lucruri practice
spre exemplu: ai putea sa te întrebi ce este un hexatedru
și la ce îți folosește să-i calculezi masa molară a constantei perimetrice
poate dacă el ar fi orașul în care stai
și ai vrea să știi perimetrul străzilor pe care te poți pierde
dar deja ești pierdut
pentru că demult nu ai mai ascultat o melodie rock
(îți plăcea atât de mult)
poate fiindcă nu ai avut copii pe care să-i duci
la kindergarden
și nu ai făcut funde la ghetuțele lor mici
și asta spune mult despre tine
a conchis expertul
Gabriela Ana Bălan – Hexatedru
Vorba lui Motto: ,,știi să calculezi masa molară a constantei perimetrice a hexatedrului, dar nu stii a face o funda”
H ei, dacă înghiți un sâmbure de portocală
E posibil să calculezi distanța din iad până în rai!
X onia, când îmi va crește un portocal pe mormânt
A dună rădăcinile care îmi ies din piept,
T aie ultimele cifre, înmulțește cu ele ce a mai rămas după noi,
E xtrage radicalul și împarte la doi.
D eschide palmele, citește din ele ca dintr-o carte,
R upe filele, suflă-le în vânt și din praful rămas, culege pentru mine
U n hexatedru, osul cel mai negru din moarte!