Echipa mea perfectă 1994-2017 (III)

Am întârziat destul de mult cu concluzia în ceea ce privește echipa mea perfectă pentru 23 de ani de fotbal. Au rămas extremele și atacanții. În primul articol am vorbit despre portar și fundași, în timp ce în al doilea am prezentat mijlocașii centrali. Azi ne uităm la extreme, unde voi fi din nou cât se poate subiectiv. Am ales doi jucători care au făcut carieră la Arsenal (Robert Pires) și Borussia Dortmund (Jakub Błaszczykowski).

Robert Pires, un jucător exemplar

robert pires arsenal

Când ai 10-11 ani, nu înțelegi mare lucru din fotbal și mai ales mă refer la tactică. Distingi maxim între portar, fundași, mijlocași și atacanți, dar nu mai mult de atât. Și pentru cei care iubesc cu adevărat acest joc, vine și momentul în care începp să urmărească anumite echipe și anumiți jucători. Așa se face că prima extremă pe care am urmărit-o cu interes a fost francezul Pires de la Arsenal. El a jucat la această echipă din 2000 și până în 2006, timp ce coincide cu finalul copilăriei mele, cu pubertatea și adolescența și, la final, cu primii doi ani de facultate.

Pe lângă Arsenal, Pires a reușit să fie om de bază și în echipa națională a Franței, echipă care se impunea și la Cupa Mondială din 1998 și la Euro 2000. Dacă e să rămân cu ceva de la Pires, atunci e cu siguranță sezonul perfect al lui Arsenal (2003-2004). Împreună cu Henry, a marcat 57 de goluri în acel campionat, câștigat de Arsenal fără nicio înfrângere (aspect unic în istoria campionatului britanic). Păcat totuși de finala UCL pierdută de Arsenal în 2006, succes ce ar fi încununat o super-carieră pentru francez. Nu a jucat decât 18 minute cu Barcelona de pe stadionul Saint-Denis din Paris, fiind jucătorul schimbat pentru a înlocui portarul eliminat (Lehmann eliminat, Almunia luându-i locul).

Spiritul de sacrificiu al lui Kuba

Am citit recent volumul despre cariera și viața lui Jurgen Klopp, volum pe care l-am procurat de la Cărturești. Nu a fost neapărat cea mai revelatoare lectură, însă am aflat destul de multe chestii despre perioadele lungi petrecute ca antrenor la FSV Mainz și Borussia Dortmund, dar și de provocarea actuală cu Liverpool FC. Legat de periaoda germană, mă gândesc câteodată care ar fi argumentele pentru care în prezent urmez BVB ca pe o religie.

Un argument al fi desigur mandatul lui The Normal One(care a schimbat definitiv relația clubului Borussia cu fanii), altul ar fi atmosfera de pe stadion (am fost de două ori, 2016 și 2019). De asemenea, atitudinea clară și asumată de club împotriva oricăror forme de discriminare m-a fidelizat ca suporter în tot acest timp (din decembrie 1996 de la BVB-Steaua 5-3 și până azi), dar și poziționarea clubului mai degrabă spre o ideologie (neafișată în mod fățiș) de stânga sau centru stânga, în care mă regăsesc și eu.

echipa perfecta 1994 2017 Kuba

Un exemplu în acest sens a fost oferit cu ocazia meciului din 22 decembrie 2018 împotriva Borussiei Monchengladbach, când BVB a afișat mesajul Danke Kumpel (Thanks Mate), pentru a omagia finalul unei ere, era mineritului din Bazinul Ruhr. Acest gest fusese făcut și de rivala Schalke cu două zile înainte.

Desigur că au fost și câțiva jucători pe care i-am apreciat, nu întotdeauna pentru tehnica strălucită, ci mai mult pentru devotament, dăruire și spirit de sacrificiu. Aici se încadrează și polonezul Jakub Błaszczykowski (simplu Kuba), care a stat la Borussia aproape 10 ani, ajutând decisiv la câștigarea campionatelor din 2011 și 2012. El era muncitorul din tridentul cu Kagawa și Gotze, fiind cel care culegea cei mai puțini lauri pe fază de atac.

În aceeași categorie de jucători se mai află și Kevin Großkreutz sau Sebastian Kehl (care a fost și căpitanul echipei), jucători pe care Zidul Galben nu are voie să îi uite vreodată. Poate că uneori e mai bine să vezi fotbalul și cu alți ochi decât aceia cu care îi privești admirativ pe Messi și/sau Cristiano Ronaldo.

Data viitoare concluzionăm echipa cu atacanții.

Idolii liceenilor: Răzvan Marin și Cristiano Ronaldo

Florentina Mihaela Ștefan (CTF Mihai I), MVP-ul finalei de fotbal fete de la Olimpiada Liceelor McDonalds, este fan Cristiano Ronaldo, iar din România îi are ca idoli pe Răzvan Marin și pe Florentina Olaru. Liceana care s-a antrenat alături de băieți la Fair Play București i-a dat nota 8 lui Cosmin Contra, după primele două meciuri din preliminariile Euro 2020.

Cum ați fost primite de colegi după ce ați câștigat Olimpiada Liceelor McDonalds?

Am fost primite cu multă bucurie și de colegi, și de profesori, ca și anul trecut, după ce am câștigat Cupa Proedus.

Ce a spus familia când ai anunțat-o că vrei să practici un sport „de băieți”?

cupa liceelor florentina mihaela stefan

Tata m-a susținut din prima clipă, mama era de altă părere, pentru că este un sport de contact, unde există risc mare de accidentări.

Tatăl tău a practicat fotbalul sau este doar microbist?

A jucat în liga județeană, dar în prezent este doar microbist.

Ai spus că antrenamentele cu fetele au fost mai intense decât cele făcute alături de băieți, la Fair Play. Ce se făcea în plus?

Este vorba de pretenții. Cu fetele te antrenezi cot la cot, suntem tratate în mod egal. Când te antrenezi cu băieții, mai ești „menajată”, nu ți se cere să faci totul exact ca ei.

Cum se împacă profilul economic cu fotbalul?

De școală trebuie să ne facem timp. De altfel, am și luat o pauză de la fotbal. După ce termin liceul,  vreau să mă reapuc.

Ține cu Juventus pentru Ronaldo!

Cu ce echipă ții?

Țineam cu Real Madrid, dar acum, că s-a transferat Cristiano Ronaldo la Juventus, țin cu Juventus. De fapt, cred că îmi place un jucător, Ronaldo, nu o echipă.

Ce idoli ai din naționalele României?

Florentina Olaru de la fete și Răzvan Marin de la băieți.

Nota 8 pentru Cosmin Contra

Ce notă i-ai da lui Cosmin Contra după primele două meciuri din preliminariile Euro 2020?

I-aș da nota 8, pentru că a făcut ceva. Se vede clar o schimbare de atitudine față de perioada în care echipa era antrenată de Daum.

Ce spui de ideea unui campionat cu echipe mixte?

Ar fi excelent să existe așa ceva.

Care să fie proporția?

(râde) Evident, mai multe fete.

La ce echipă ai vrea să joci, după ce te întorci la fotbal?

Aș vrea să joc tot în România, chiar dacă aici nu suntem tratate chiar foarte bine, suntem întrebate ce căutăm la fotbal când locul nostru este la cratiță…

Ce facultate vrei să urmezi?

M-aș duce pe management sau la Academia de poliție, urmează să mă decid în perioada următoare.

„România să își propună câștigarea Campionatului European!”

Claudiu Simion este profesorul care pregătește echipa de fete a Colegiului Tehnic Feroviar „Mihai I”, câștigătoarea competiției de volei de la Olimpiada Liceelor McDonald’s . El ste de părere că naționalele feminină și masculină de volei ale României, ambele calificate la Campionatele Europene din acest an, ar trebui să își propună câștigarea celor două competiții!

volei mcdonalds cupa liceelor

Ce așteptări aveați de la participarea la această ediție a Olimpiadei Liceelor McDonald’s?

Am vorbit cu fetele și ne-am impus să câștigăm, pentru că anul trecut nu am trecut de faza pe sector, după ce câștigaserăm competiția de trei ori la rând. Aveam de luat o revanșă.

Care sunt punctele forte ale voleiului în raport cu alte sporturi?

Este un sport care te dezvoltă armonios, în care nu există contact direct cu adversarul ca în alte sporturi, deci și pericolul de accidentări este mai mic. Te face să crești frumos nu numai fizic, ci și din punct de vedere mental.

Cam ce procent dintre elevele bune la volei continuă cu sportul de performanță?

Dintr-o generație de 15, trei sau patru continuă de obicei cu sport de performanță, dar sunt multe alte eleve care aleg să continue cu Facultatea de Educație Fizică și Sport, Kinetoterapie sau chiar la colegii din străinătate cu profil sportiv, iar faptul că au practicat voleiul în liceu le ajută foarte mult.

Câte dintre actualele sportive pe care le pregătiți au potențial să ajungă la echipa națională?

Aș spune că minim două au calitățile necesare.

Ce sfat aveți pentru ele?

Să fie la fel de muncitoare și în continuare, să ducă aceeași viață sportivă, pentru că, oricât de bun ai fi ca sportiv, în orice sport, dacă nu ești serios, dai greș. Ele trebuie să rămână cu picioarele pe pământ.

Naționalele României vor participa în acest an la Campionatele Europene de volei. Ce obiective își pot fixa, realist vorbind?

Eu sunt de părere că nu poți participa la o competiție fără să îți propui să o câștigi. Nu îți poți propune niciodată locul 2. Nu are importanță dacă reușești sau nu, trebuie să îți propui cel mai înalt obiectiv și să lupți pentru el.

De ce nu este vizibil voleiul pentru publicul larg, deși avem aceste calificări?

Asta ne întrebăm și noi, pentru că observăm că alte sporturi, precum baschetul sau handbalul, au crescut foarte mult ca popularitate în ultimul timp. Probabil că este vorba de organizarea federației…  Nu numai eu o spun, au spus-o și fetele: la  Olimpiada Liceelor McDonald’s, atmosfera a fost mai frumoasă decât la multe meciuri din campionatul național.

Echipa mea perfectă 1994-2017 (II)

Prima jumătate a echipei mele perfecte a stârnit desigur și mici polemici. Cum ziceam nu este o echipă care să fie format doar din laureați ai Balonului de Aur și din jucători cu cifre fabuloase. Ca o paranteză, raportat la ce se întâmplă astăzi, fotbalul de acum 20 de ani era mult mai uman. Acum 20 de ani de exemplu Islanda nu ar fi ajuns niciodată la un Campionat European și la unul Mondial.

Și oricum, dacă printr-o minune acest lucru s-ar fi petrecut, echipa asta nu ar fi învins niciodată Anglia și nu ar fi remizat cu Messi. Motivul pentru care am ajuns aici? Mașinile defensive de astăzi sunt pură matematică, iar tot ce înseamnă joc defensiv înseamnă automatizare. Revenind on-topic, echipa mea perfectă 1994-2017 de la mijloc în sus arată în felul următor:

Mijlocașii centrali

cesc fabregas la arsenal
sursa: arsenalpics.com

Chiar dacă pare greu de crezut, Cesc Fàbregas joacă în fotbalul profesionist din 2003 și chiar a prins finala Champions League, finală pierdută de Arsenal în 2006 în fața Barcelonei. Și chiar dacă la Barcelona și la Chelsea a obținut mai multe trofee, pentru mine Cesc rămâne cel din intervalul 2003-2011, când a reprezentat culorile Tunarilor, ajungând chiar și căpitan la un moment dat.

Nici la nivel de club nu stă foarte rău, Fàbregas bifând titlul mondial din 2010 din Africa de Sud și cele două Euro consecutive din 2008 și 2012. Regretul lui Cesc (și nu cred că va realiza acest lucru la Monaco sau unde va mai juca) poate fi acela că nu a câștigat Liga Campionilor.

Tomáš Rosický BVB
90min.com

Spre deosebire de la Fabregas, pe Tomáš Rosický l-am văzut mai puțin jucând, însă în acele momente (meciuri sporadice cu Borussia sau Arsenal de la televizor) m-a frapat discrepanta între estetica cehului și ușurința cu care se accidenta. Un caz similar de ghinion în carieră am mai regăsit de exemplu la căpitanul lui Dortmund de acum, Marco Reus.

Despre el și despre șansele la titlu ale Borussiei am mai scris pe blogul acesta. Revenind la Rosický, un alt aspect care m-a frapat a fost acela al supranumelui său. Micuț Mozart, în anii săi e glorie, avea o viziune a jocului senzațională. Mi-e greu să mai găsesc pe cineva cu abilități asemănătoare în 2019.  Și asta chiar dacă nu întotdeauna o orchestră sinfonică nu este întotdeauna calea spre succes în fotbalul mcdonaldizat.

Data viitoare, în ultima parte, vorbim despre extreme și despre înaintași. Îi vom avea invitați pe francezii Pires, Henry, dar și pe italianul Totti sau pe polonezul Jakub Błaszczykowski. Va fi un articol la fel de subiectiv ca și primele două.

Echipa mea perfectă: 1994 – 2017 (I)

De ce am ales acest interval? Pâi înainte de 1994 îmi amintesc doar de două meciuri, o semifinală la Euro 1992 (încheiată dramatic la penalty-uri cu victoria danezilor veniți de pe plajă în fața Olandei lui Koeman și a lui Rijkaard) și un meci de calificare pentru Cupa Mondială din America. E vorba de meciul tur dintre România și Țara Galiilor, decis încă de la pauză cu un scor neverosimil, 5-0. În a doua repriză pentru Wales marca un anume Ian Rush, poate ați auzit de el.

Cupa Mondială din America și de acolo am luat microbul

romania argentina

Pot spune că am început să mă uit mai serios la fotbal din momentul în care am văzut meciul cu Statele Unite de la Cupa Mondială, un gol marcat de Dan Petrescu. Știu că m-au lăsat părinții (opt ani, urziceni) să mă uit doar la prima repriză. A doua zi mergeam la București să-mi fac ochelari noi și aveam tren devreme.

Apoi a venit minunea cu Argentina (3-2, chiar dacă fără Maradona și Caniggia) și de acolo am înțeles că o să mă uit toată viața la fotbal. Consider și acum că ăla e cel mai bun meci făcut vreodată de o echipă a României. Dar să lăsăm începutul și să ne concentrăm în articolul acesta pe portarul și pe fundașii mei favoriți. Nu le voi face CV-urile, ci voi lega jucătorul de o întâmplare personală. Singurul aspect biografic va fi acela de a mă referi la anul în care au trecut la profesioniști.

Echipa mea ideală

Iker Casillas

Portarul, #1, e fără doar și poate San Iker de la Raul Madrid. Băiatul ăsta a debutat la Real în 1999. Pe vremea când Real era al lui Raul și nu al lui Cristiano Ronaldo era chiar o plăcere să îi urmrești pe albi. Pasiunea mea pentru Iker Casillas se leagă și de o întâmplare din Berceni de pe un teren de fotbal din curtea unei unități militare. Am povestit asta la Berceni Summit 2019. Puteți vedea filmarea mai jos.

Omul ăsta e printre cei mai fair-play pe care i-am văzut jucând vreodată la nivel înalt și a atins în 2018 al 1000-lea meci la profesioniști într-un joc al echipei FC Porto, cu care a și luat titlul în acel an.

cafu roberto carlos

Fundașii

Mergând mai departe, voi alege pe partea dreaptă pe legendarul brazilian #2 Cafu, iar pe stânga pe colegul său de națională #3 Roberto Carlos. Despre brazilienii ăștia nu cred că are sens să detaliez prea mult, căci au dovedit cu vârf și îndesat că sunt super profesioniști.

Voi spune câte ceva despre fiecare. Cafu a fost foarte devotat Romei, unde a stat șapte sezoane, pasul la Milan fiind făcut într-un moment de degringoladă totală în Capitala Romei. Cum spunea Fabio Capello, la Roma titlul din 2001 s-a sărbătorit șase luni, în timp ce la Juventus oamenii sărbătoreau seara și a doua zi se apucau de muncă.

Despre Carlos vă voi spune că am analizat la fizică, în clasa a XII-a, lovitura lui liberă din meciul cu Franța din 1997, la un turneu amical găzduit în Hexagon. A fost singura dată în cei patru ani de liceu când am primit nota 10 la fizică.

nesta milan

Betonăm apărarea și folosim jucătorii #4 și #5. I-am ales ca fundași centrali pe Alessandro Nesta (Lazio și Milan) și Neven Subotic (singurul intrus printre campionii mondiali. E ciudat pentru mulți că l-am ales pe Nesta, dar am avut tricou cu Italia luat din Castani (Piața Sudului), când nu-mi permiteam un tricou original cu un club favorit. Subotic, pe de altă parte, e unul dintre artizanii principali ai titlurilor Borussiei Dortmund din 2011 și 2012, un fundaș care a făcut pereche cu Hummels, despre care nu aș vrea să vorbesc prea multe.

 

neven subotic dortmund

Săptămâna viitoare întregim echipa cu mijlocașii și atacanții, mai ales că celor care am copilărit în anii ’90 ne plăceau sistemele 4-4-2. Vom avea și câte o mențiune pentru fiecare compartiment.

 

 

5 mutări cheie făcute de Solskjaer pentru renașterea lui Manchester United

Ole Gunnar Solskjaer a fost numit antrenor interimar la Manchester United după demiterea lui Jose Mourinho. Norvegianul a primit misiunea de a salva „corabia” până la finalul sezonului, moment în care board-ul clubului va decide numele noului antrenor.

Nimeni nu se aștepta ca Solskjaer să se descurce atât de bine încă din start: primele 8 meciuri s-au terminat cu tot atâtea victorii, cele mai importante succese fiind contra lui Tottenham (1-0, în deplasare, în Premier League) și contra lui Arsenal (3-1, în deplasare, în FA Cup). Au fost victorii la care fanii „diavolilor” nici măcar nu îndrăzneau să viseze cu Mourinho antrenor.

Englezii se laudă cu unele dintre cele mai bune case de pariuri, plus o ofertă nelimitată de pariuri la cerere, dar nici românii nu stau rău, așa cum se poate vedea pe biletu-zilei.com, unde vei descoperi un top al caselor de pariuri cu ofertele cele mai bune.

Pariorii din Anglia au solicitat cotă pentru un pariu de genul „Va rămâne Solskjaer la Man Utd și pentru sezonul 2019-2020?”. Inițial, cota respectivă era mare. Au fost foarte inspirați cei care au ales varianta „Da”.

Jurnaliștii britanici au întors jocul lui United pe toate părțile și au ajuns la concluzia că schimbarea în bine a fost favorizată de 5 mutări cheie făcute de norvegian.

  1. A schimbat starea de spirit în vestiar

În ultima parte a „erei Mourinho”, în vestiarul lui Manchester United era o atmosferă sumbră. Erau multe tensiuni în lot, întreținute de vedetele trecute pe linie moartă. Venirea lui Solskjaer a transformat încruntarea în bună dispoziție.

  1. L-a resuscitat pe Paul Pogba

Una dintre vedetele neglijate despre care scriam mai sus era Paul Pogba, proaspăt câștigător al Cupei Mondiale cu naționala Franței. Acesta era ținut pe banca de rezerve și își dorea să plece la FC Barcelona, dar totul s-a schimbat o dată cu venirea tehnicianului norvegian. Cei doi au avut o discuție cu efecte aproape miraculoase: Pogba nu numai că a jucat excelent, dar a început să și înscrie: 4 goluri și 3 pase decisive în numai trei meciuri!

  1. A adus înapoi mentalitatea ofensivă

În prima conferință de presă susținută în calitate de antrenor interimar al lui Manchester United, Solskjaer a spus: „Totul este despre cum să îl determini pe fiecare jucător să dea ce e mai bun din el, vorbind cu el despre antrenamente, despre filosofie, despre principii, despre cum ne dorim să joace. Nu contează ce echipă antrenezi. Toți vor să știe ce dorești de la ei, iar jucătorilor de calitate le este mai ușor să se exprime. Trebuie să joci cu curaj, intră pe teren și arată cât de talentat ești, asumă-ți riscuri”.

Un alt jucător care a rezonat imediat cu mesajul norvegianului a fost Marcus Rashford. Acesta a înscris două goluri în primele trei meciuri sub comanda noului antrenor și s-a implicat în majoritatea acțiunilor ofensive ale echipei.

  1. A  întrupat” stilul lui Sir Alex Ferguson

Solskjaer nu s-a ferit să recunoască faptul că îl idolatrizează pe Sir Alex Ferguson. Încă de la instalare, a afirmat că vrea să readucă stilul pe care echipa îl avea pe vremea legendarului antrenor: atac, atac și iar atac: „L-am invitat la antrenamente pe Sir Alex Ferguson. Am lucrat cu el 15 ani și îmi amintesc fiecare discurs al său. Îl informez despre tot ce se întâmplă la echipă. Cred că îi face plăcere, așa cum și nouă ne face plăcere să îl vedem la terenul de antrenament. Știe că facem tot ce ne stă în putință pentru a o readuce pe Man Utd în fruntea clasamentului”.

  1. Vorbește cu jucătorii și îi laudă

Mourinho avea un singur discurs la United: în acest meci sunt ei contra noastră! Totuși, câteodată se întorcea împotriva propriilor jucători, criticându-i în public. Această atitudine nu se regăsește și la Solskjaer, care își laudă elevii în presă și își face timp pentru discuții individuale în vestiar. În mai toate interviurile acordate pentru mass-media britanică, antrenorul norvegian vorbește la superlativ despre tot grupul, de la Rashford și Pogba la Anthony Martial și Eric Bailly.

Apropierea de jucători, laudele aduse public acestora, reînvierea spiritului unei ere în care Manchester United cucerea trofeu după trofeu, imprimarea unei mentalități ofensive, în care nimeni nu se ferește de riscuri, practicarea meseriei cu zâmbetul pe buze… acestea sunt câteva dintre secretele lui Ole Gunnar Solskjaer, antrenorul care se identifică cu renașterea unui club ce are zeci de milioane de fani în toată lumea.

Ce ar face Crystal Palace în Serie A

crystal palace
sursa foto: TalkSport.com

Dacă nu aș fi fan Dortmund, probabil că aș susține o echipă din Anglia. Arsenal sau Liverpool sau poate o echipă mai de la nord precum Newcastle sau Sunderland (ei se află acum în League One, după două retrogradări succesive). Ar fi mai multe motive pentru care aleg Anglia în detrimentul Spaniei, Italiei sau Franței. Și voi merge pe câteva argumente extrem de actuale.

Dueluri strânse pentru campionat

PSG a ucis Franța din tur. Juventus a distrus Serie A din tur (face asta al optulea an consecutiv). Barcelona pare desprinsă în câștigătoare, singura contracandidată cât de cât este Atletico, la cinci puncte. Anglia are un duel real între Manchester City și Liverpool (cormoranii au patru puncte avans după 23 de meciuri).

Anglia mai are și un duel pentru locul al patrulea, duel ce îi cuprinde pe Chelsea (47 puncte), Arsenal (44 de puncte) și Manchester United (reinventată după era Mourinho, 44 puncte). În Anglia nu poți spune aproape niciodată că ai o siguranță la pariuri. (poate doar un City cu Huddersfield Town să fie cu rezultat știut) În Anglia, o echipă precum Crystal Palace e doar pe locul al XIV-lea, chiar dacă a câștigat pe terenul lui Manchester City și a dat trei boabe și lui Liverpool.

Fenomenul Crystal Palace

Îmi place să cred că Palace (unde strălucesc jucători precum Andros Townsend, Wilfried Zaha sau neamțul Max Meyer, fost la Schalke 04) ar termina pe doi în Franța, cel mult pe cinci în Italia, iar în Germania ar veni imediat după Borussia și Bayern.

Și totuși în Anglia nu prinde niciodată locuri de Liga Campionilor și nici măcar o poziție de Europa League. Cheia este probabil antrenorul Roy Hodgson, un veteran și o legendă (trecut inclusiv pe la Liverpool și pe la Naționala Albionului).

Ca să închei cu un argument solid, voi spune că în Anglia nu vei mai vedea (nu în următorii 10 ani) scoruri precum PSG – Guingamp 9-0. Meciul ăsta aduce mai degrabă aminte de anii ’90, când copil fiind, auzeam la Fotbal Minut cu Minut destul de des rezultate de felul acesta. Mai povestim curând despre fotbalul britanic cu speranța că Liverpool va triumfa după 29 de ani în campionat.

Scrisul meu în 2018 & more (II)

Dacă în articolul anterior am vorbit în principal de modul în care a fost răsfățată poezia mea în 2018, azi a venit rândul acelui more din titlu. Acest more cuprinde evenimentele culturale pe care le-am organizat și gestionat (ca titular sau ca simplu colaborator), dar și scrisul meu din afara literaturii (jurnalism cultural, jurnalism sportiv și, mai nou, jurnalism în zona de EV (Electric Vehicles) și, desigur, copywriting. Dar să o luăm pe rând.

2. Evenimente culturale, ateliere, performance, gale

mornin poets s01

Noutatatea pentru mine în 2018 în ceea ce privește evenimentele a fost proiectul Mornin’ Poets, proiect pe care Simina Diaconu a avut curaj să mă lase să-l gestionez. Despre proiect am povestit pe larg în Prăvălia Culturală . Interviul a venit la inițiativa Danielei Hendea. Despre ateliere (despre patru dintre cele cinci) am reușit să scriu și cîteva cuvinte, într-o manieră proprie. Uneori au fost relatări, alteori au fost versuri, altă dată nici eu nu știu ce am vrut să fac cu aceste sneak peakuri.

elena vladareanu iulia stoichit andrei zbirnea

Dream Teamul meu poetic i-a și le-a cuprins (în ordine cronologică) pe Miruna Vlada (16 septembrie), Sorin despoT (30 septembrie), Svetlana Cârstean (14 octombrie), Elena Vlădăreanu (28 octombrie) și Claudiu Komartin (11 noiembrie). Am avut de fiecare dată la atelier cel puțin 15 cursanți (uneori chiar peste 20), oameni cu meserii diferite, cu preocupări diferite, dart cu o curiozitate aparte în ceea ce privește poezia.

Asta a și vrut Clubul Revdepov să facă cu acest atelier: să îi aducă mai aproape pe poeții aspiranți de cei mai apreciați poeți și cele mai apreciate poete ale momentului.

svetlana carstean atelier 14 octombrie

Și sezonul al doilea are ambiții mari. Antrenorii care au acceptat provocarea (mergem în continuare pe o paritate de 3:2 în favoarea poetelor) sunt nume importante în poezia ultimilor ani. Vor fi alături de noi Tara Skurtu, Simona Popescu, Romulus Bucur, Lavinia Bălulescu și Vasile Leac. Vă așteptăm!

****************************************

2018 a însemnat și continuarea celor două tipuri de evenimente pe care le-am realizat în ultimii ani alături de Iulia Militaru, Anca Bucur și Mircea Dan Duță. Contribuția anterioară a lui Felix Nicolau este în continuare valoroasă pentru Blitz Show Revival, dar și pentru frACTal.

jana orlova blitz 8

Am avut două Blitzuri (edițiile #7 și #8), evenimente de performance care i-au adus alături de noi pe Vasile Mihalache, Ligia Keșișian, Iulia Modiga,  yigru zeltil (11 aprilie în Green Hours), Val Chimic (Valentina Chiriță) și Jana Orlová (din Republica Cehă, al treilea star străin prezent la Blitz).

fractal IV feminism

În ceea ce privește frACTal-ul, aici ne-am desfășurat mai mult. Am avut patru ediții, după cum urmează:

  • frACTal I – 31 ianuarie 2018. Invitați: Gorun Manolescu și Octavian Perpelea. Moderator: Mircea Dan Duță. Green Hours
  • frACTal II – 12 martie 2018. Invitați: Elena Vlădăreanu și Caius Dobrescu. Moderatoare: Iulia Militaru. Green Hours
  • frACTal III (ediția cehească) – 7 mai 2018. bilingv (româno-ceh). Invitați: Monika Hojná, Sînziana Șipoș, Ciprian Măceșaru, Andrei Zbîrnea (aici am prezentat prima dată textele traduse în cehă de MDD).  Moderator: Mircea Dan Duță. Cărturești Verona
  • frACTal IV – 15 noiembrie 2018. Invitate: Iuliana Lungu, Daniela Hendea, Medeea Iancu. Moderator: Andrei Zbîrnea. Londophone. Aici merită menționată contribuția Angelei Marinescu, în rolul villainului în tot ceea ce privește discuția despre feminism.

Tot în 2018, ca o mențiune notabilă, am încercat să dau o mînă de ajutor la organizarea Galei Premiilor Sofia Nădejde pentru Literatură Scrisă de Femei, proiect inițiat de Elena Vlădăreanu. În 2019, îmi doresc să pot contribui mai mult în această direcție.

**************************************************************

3. Jurnalism, copywriting, alte direcții

Mai mult decât în 2017, grosul scrisului meu non-fiction s-a axat pe lumea sportului. Le mulțumesc lui Florin Caramavrov și lui Edi Tecșan pentru șansa pe care mi-au dat-o în proiectul SPORTescu. Au fost 48 de texte în 52 de săptămîni, ceea ce reprezintă o cadență foarte bună. Textele mele au acoperit în principal fotbalul și tenisul.

kloop liverpool bvb

Am să las aici doar două linkuri, unul la proiectul la care am ținut foarte mult, Mcdonaldizarea fotbalului (patru episoade și o paralelă cu teoria sociologului George Ritzer) și unul la poezia pe care am scris-o foarte repede Simonei Halep, înainte de finala de la Roland Garros (primul Slam).

Tot în zona de sport au fost și colaborările cu proiectele Supercote.ro și Parigo. De asemenea, actualul meu job full-time își trage seva tot din această zonă. Podcastul BETuri Show (demarat în septembrie, podcast de fotbal și de pariuri, ajuns deja la episodul 9) este un pariu din 2018, pe care îl vreau câștigător în 2019.

haken vector 2018 review

Tot în zona editorială, se remarcă și scrisul despre muzică (prog cu precădere). Începutul lui 2018 m-a găsit la Observator Cultural (3 articole), după care am mai contribuit cu două materiale și pentru remarcabilul proiect independent The Intermission (unul în print, despre Steven Wilson. cine e cuminte îi împrumut revista).

Sfîrșitul lunii octombrie m-a găsit alături de prietenii Cosmin Hănulescu și Corina Grasu la începutul unui nou proiect editorial, eminamente dedicat rockului și metalului progresiv. Vorbim de ProgNotes, un alt pariu important pentru mine în 2019. Deocamdată am publicat un interviu cu trupa mea românească favorită din această zonă, Asemic și două recenzii: Riverside și Haken. Urmează și alte surprize! Echipei s-a alăturat și fotograful Dan Popescu, extrem de entuziasmat de idee ca și noi.

BONUS: la final, un nou proiect pe care vă las să-l descoperiți. Hai cu EV-ul! Ne vedem în 2019!

Scrisul meu în 2018 & more (I)

Nu e atît de simplu să îți faci bilanțul (chiar dacă e vorba doar de partea de scris) pentru un an, mai ales că e posibil să omiți aspecte relevante. Ca și anul trecut, și anul acesta voi împărți acest bilanț în trei zone distincte. Prima se referă la cărțile și aparițiile mele editoriale (cu o noutate în ceea ce privește traducerile), a doua se referă partea de jurnalism și copywriting, în timp ce a treia se referă la zona de organizare de evenimente culturale (cu o noutate în ceea ce privește Atelierele Mornin’ Poets, organizate în colaborare cu Club Revdepov. Nimic din toate acestea nu ar fi fost posibile fără participarea foarte multor oameni, pe care îi voi aminti individual. Sper să nu uit pe nimeni. Să începem.

1. Lansări, cronici, antologii, traduceri, reviste, apariții media și lansări de carte la care am participat

lansare iasi turneul celor cinci natiuni

Nebunia lansărilor independente (cu sprijinul total al Editurii frACTalia) a continuat și în 2018 cu alte cinci popasuri, după cum urmează.

24 februarie 2018 – Iași, Librarium Iulius Mall – Moderator: Cătălin-Mihai Ștefan. Invitați: Emilia Nedelcoff și Radu Andriescu. A fost un eveniment restrâns, dar foar cald, în care m-am bucurat foarte tare de sprijinul clanului extins Nedelcoff/Petcu (Emma, Bogdan, Andreea, Anamaria, Lucian), dar și de  cuvintele faine ale lui Radu și ale lui Cătălin. Voi reveni cu drag la Iași, știind că am prieteni atât de dragi.

tiuk 98 turneul celor cinci natiuni

3 martie 2018 – Brașov, Librăria Humanitas în cadrul Cenaclului Tiuk! (98) – Moderator: Mihail Vakulovski, invitați: Romulus Bucur și Adrian Lăcătuș. În cadrul evenimentului l-am avut coleg pe prozatorul și prietenul Cosmin Leucuța. Din păcate, frigul nu s-a dezis și am avut parte de un eveniment foarte intim.

daniela micu andrei zbirnea turneul celor cinci natiuni

24 martie 2018 – Craiova, Universitatea din Craiova, Sala 337. Moderator: Gabriel Nedelea. Invitați: Daniela Micu și Petrișor Militaru. Mingea de rugby cu Naționala Irlanda a călătorit și de această dată (cu trenul privat), iar poezia (eu) a dormit în același pat cucritica (Gabriel Nedelea, citat aproape exact din cel cu care am împărșit patul două nopți).

gabriel nedelea andrei zbirnea turneul celor cinci natiuni

A fost (alături de Suceava) lansarea cu cel mai mult public din acest turneu. Au fost 25 de persoane într-o sîmbătă după-amiaza (destul de cețoasă și plină de zăpadă)să-mi asculte poezia și glumele (nu foarte reușite). Îi mulțumesc din suflet lui Gabriel, dar și Danielei și lui Petrișor pentru frumosul eveniment. Sunt sigur că noua carte (Pink Pong, trilingvă în colaborare cu poetul danez Claus Ankersen) va lua și drumul Craiovei, și drumul Sucevei, dar și drumul Iașiului.

miki mihok andrei MMA

21 aprilie 2018 – Oradea, salonul R&R – Moderator: Mihok Tamaș. Performer: Miki Vieru. Public, foarte restrîns (poate șase persoane). Din păcate, a fost unul din ultimele evenimente găzduite de această cafenea și librărie. Sper că nu i-a pus capac Turneul. Le mulțumesc și gazdelor, Raluca Lazarovici Vereș și Otniel Vereș, care au făcut posibil evenimentul. Dacă e să rămîn cu ceva după experiența Oradea, sigur e cafeaua adusă de Miki pe malul Crișului Repede (vezi și foto). Postarea a fost numită sugestiv ploscăimea și cuprinde echipa MMA (Miki, Mihok, Andrei).

kazim et in arcadia ego!

De la lansarea orădeană se naște totuși o mare acoladă, ce a fost prilejuită de întâlnirea cu artista vizuală Erzsébet Dobos. Ea a inclus bucăți din textele mele (cu precădere din volumul #kazim (contemporani cu primăvara arabă), Herg Benet 2014) în instalația ce a fost inclusă în expoziția Et in Arcadia ego!

Câteva fragmente din statementul curatorial al acestei expoziții, expoziție ce a avut vernisajul pe 30 octombrie 2018 la Oradea.

Conform mitologiei grecești, Arcadia era un tărâm idilic, utopic, al fericirii absolute, locuit de o populație care trăia într-o perpetuă stare de seninătate și inocență. Adagiul latin ”Et in Arcadia ego!” exprimă, peste timp, o dimensiune perenă a ființei care a cunoscut, chiar dacă doar pentru un scurt timp, fericirea, invocând-o ulterior cu nostalgie, atrasă de amintirea acelui tărâm fermecat, al perfecțiunii pierdute. (…)

Cu câteva excepții notabile (Denisa Romocea, Kovács Annabella, Rodica Indig, Diana Kovacs), artiștii abandonează regiunile mai utopice ale unei narațiuni moderniste, în favoarea explorării, într-o cheie postmodernă, a spațiului atât de fragil care desparte utopia de distopie. Cantonate în acest interval, condamnate să rămână prizoniere ale acestuia, sunt meditațiile de coloratură existențialistă ale artiștilor Nina Danci, Vasilica Roman, Erzsébet Dobos și Juhasz Imre. Modul în care se concretizează aceste meditații depinde în primul rând de intenția și temperamentul artistului, dar și de genurile, mediile și tehnicile artistice folosite.

Mai mult, un ecou al acestei expoziții și un poem din #kazim a fost publicat și în Ungaria, în revista online Új Bekezdés. Poemul #reflux a fost transcris în traducerea sa în limba engleză, traducere realizată de prietenul Vlad Alui Gheorghe.

dobos kazim zbirnea

 

26 mai 2018 – Drobeta-Turnu Severin, Palatul Culturii ”Teodor Costescu”. Moderator: Sorin Delaskela. Vorbitori: Ioana Bogdan, Claudia Lăsculescu. Severinul a fost o experiență desprinsă din basme, și asta mulțumită în primul rînd acestei furnicuțe neobosite Duracell. Vorbesc desigur de Claudia Lăsculescu, care a reușit să ducă volumul meu într-un oraș nu foarte răsăfățat de evenimente culturale.
turneul celor cinci natiuni la severin

Lansarea nu ar fi fost posibilă nici fără sprijinul extraordinar al lui Ioanei Bogdan și al lui Sorin Delaskela. A fost p experiență foarte antrenantă și ușor înfiorătoare să dorm într-o cameră din Palatul Culturii, știind că în clădire se află doar un portar, la un alt nivel al clădirii. Ceva gen Fantoma de la Operă merge la Dunăre. Mulțumiri speciale țin să aduc și Feliciei Nistor pentru că mi-a arătat drumul spre deliciosa pleșcaviță sîrbească, dar nu numai.

************************************************************

Turneul a beneficiat în 2018 de patru cronici (alături de primele două din 2017), ajungînd la un total de șase radiografii la finalul anului. De asemenea, cartea a fost inclusă în cel puțin două bilanțuri poetice pe 2017 (cel al Alinei Purcaru în Observator Cultural și al lui Claudiu Komartin pe blogul său). Bonus,  invitația inedită a lui Constantin Piștea. Desigur mă refer la autocronica de pe site-ul Citește-mă!

Iată cele șase cronici:

Bonus, portretul realizat de Bianca Dobrescu pe un site de business.

2018 a venit și cu o noutate în ceea ce privește poezia mea. Este vorba de apariția primei traduceri dintr-un grupaj propiu într-o revistă străină. Mulțumită tălmăcirii lui Mircea-Dan Duță, poeme din Rock în Praga (Herg Benet, 2011) au apărut în revista cehă iLiteratura.cz.

balkan poetry today

Tot același impresar poetic a dus poezia mea și într-o antologie din Marea Britanie, antologie dedicată poeților din Estul Europei. Sper ca anul 2019 să-mi aducă această antologia în biblioteca personală. În această antologie au fost incluși poeți foarte buni din România și Republica Moldova, pe care îi amintesc în continuare: Anca Bucur, Daniel Bănulescu, Magda Carneci, Caius Dobrescu, Dinu Flămând, Iulia Militaru, Ioan Es Pop, Carmen Secere, Peter Sragher, Adrian Suciu, respectiv Ion Buzu, Grigore Chiper, Artur Cojocaru, Radmila Popovici, Nicolae Spataru, Moni Stanila, Alexandru Vakulovski.

mircea dan duta andrei zbirnea praga

Dacă vorbim de exportul poeziei mele, tot Mircea Dan Duță este vinovat pentru turneul ceho-slovac din noiembrie și decembrie 2018. Am particupat la un mic marator de lecturi în română, cehă și engleză alături de Nicoleta Crăete, Peter Sragher și Mircea dan Duță. Am avut 3 lecturi în Praga (Cafeneaua Kavárna Liberál,  Facultatea de Sociologie a Universitatii Caroline din Praga și Facultatea de Litere din cadrul Universității Caroline) și o lectură în cochetul orășel slovac, Modra (într-o galerie de artă).

modra andrei zbirnea nick cave

Au fost momente faine, au fosat momente în care poezia mea (varianta cehă a ei) a fost receptată în cheie ironică (cam la ca un stand-up comedy). De asemenea, nedormind de mai bine de 27 de ore (între 29 și 30 noiembrie) am fost foarte spontan și am făcut trecerile între poeme într-un mod extrem de jucăuș. Ultimul moment al turneului, Modra-Slovacia, a fost o întâlnire cu multe voci contemporane din Cehia și Slovacia, dar și o aventură contra-cronometru de ajungere la destinație.

tabara toplita

Revenind pe plaiurile mioritice, nu pot trece neobservată nici tabăra&antologia de la Toplița. În antologie găsiți un sonet în stil german, la care am scris mai bine de patru ore pentru a-i da o formă aproape de perfecțiune. Cu toate astea, în forma finală a antologiei s-a strecurat o versiune inițială a sonetului și nu cea pe care o dorisem :). Pentru tabără&antologie le mulțumesc Vioricăi și lui Costel Lazăr, lui Florin Iaru, dar și Mălinei Cioloca pentru apariția de la o televiziune locală.

coperta antologie

În tabără, am avut parte de momente frumoase alături de Hristina Doroftei, Bianca Dobrescu, Ghe Adacor, Sebastian Radu sau Victoria Pantea. Antologia (foarte eterogenă) a ieșit la Editura Tracus Arte în toamna aceasta. Sursă pentru copertă este o fotografie realizată de Bianca Dobrescu. Sper să mă întorc cât de curând la Toplița.

*******************************************************

Dacă am vorbit de apariții media, nu pot uita de prezența mea la Radio România Cultural, în cadrul emisiunii Drept de Autor. Georgeta Drăghici a făcut ca această experiență să fie una extrem de plăcută și relaxantă și astfel nu am dat prea multe bîlbe.

Nici revistele literare nu m-au ocolit în 2018. De remarcat sunt grupajele ce au apărut în ARCA de la Arad (o apariție foarte borussiană, mulțumesc Andrei Mocuța), poemele din Prăvălia Culturală (tălmăcite în cehă de neobositul Mircea Dan Duță și răstălmăcite de mine prin Praga și Modra, Nick Cave să trăiască și Daniela Hendea la fel că a ales să le publice), dar și includerea în ediția aniversară  Echinox a unei bucăți din noul proiect Pink Pong (mulțumesc Ana-Maria Deliu & Szonja Kadar).

andrei mocuta superman az si vlad parvu

Nu uit nici lansările la care am fost invitat să spun câteva cuvinte. Și au fost câteva și în 2019, majoritatea la târgurile de carte. Am prezentat noile volume sau cărșile de debut ale lui Alin Ioan (frACTalia, 2018), Dorian Dron (frACTalia, 2018), Andrei Mocuța (Paralela 45, 2018, aici transcriptul ), Iuliana Lungu (frACTalia, 2018), Daniela Hendea (frACTalia, 2018) și Andreea Semmai (frACTalia 2018), dar și antologia construită de profesorul Gheorghe Cîrstian (Casa de Poezie, Vinea 2018). M-am bucurat să mă reîntîlnesc la eveniment cu Antonia Mihăilescu și cu Andreea Teliban.

Nu voi încheia acest lung articol (vor fi două mai mult ca sigur) fără să menționez că am scris pe coperta a IV-a pentru două cărți foarte dragi mie. Este vorba de Acordor de teremin de Daniela Hendea și de Straturi de Ghe Adacor.

De asemenea, mulțumită Iuliei Stoichiț, Danielei Micu (traducere ro-eng, eng-ro), lui Claus Ankersen (colegul meu în universul pinkfloydian),  lui Steinar Lone (proofreading pentru limba daneză), Iuliei Militaru, Ancăi Bucur, lui Costin Militaru (frACTalia) cartea trilingvă cu care vă ameninț de ceva timp va ieși în 2019.

Intențioant am lăsat la urmă admiterea mea în rândul membrilor PEN România, singura organizație scriitoricească din  care îmi doresc acum să fac parte. În funcție de dinamica ulterioară, vom vedea dacă-mi schyimb această poziție. Momentan nu am motive să o fac. Pentru primirea în PEN trebuie să le mulțumesc doamnei Magda Cârneci, Iuliei Militaru și desigur lui Mircea Dan Duță.

PS: Al doilea articol va fi tot un bilanț, dar pe partea de jurnalism & copywriting + evenimentele pe care le-am gândit, organizat și desfășurat în 2018.

nunta pantu

BONUS: Prima nuntă de scriitor la care particip. Casă de piatră, Andrei Panțu (să te vedem publicat în 2k19) și Elena Băncilă.

 

 

Ia BVB titlul în Bundesliga 2019?

bvb bremen 3 2

Țin cu această echipă din 1997, cu pauze destul de lungi. Am tendința de a face obsesii pentru anumiți jucători care nu sunt neapărat cei mari performeri din trupa pe care o susțin. Totuși s-au strecurat printre ei și câteva legende ale clubului. Pe acești îi vei vedea scriși cu bold.

Pentru a da doar câteva nume, îi voi aminti doar pe cei de care îmi aduc aminte la o primă strigare. Gonzalo Castro, Henrikh Mkhitaryan, Jakub Błaszczykowski (Kuba), Tomáš Rosický, Lucas Barrios, Oliver Kirch, Florian Kringe, Ewerthon,  Stéphane Chapuisat, Márcio Amoroso sau (mai noul) Thomas Delaney. Nu vreau să mă gândesc la mecanismul care guvernează alegerea favoriților în cazul meu, prefer pur și simplu să mă bucur de echipa mea Borussia Dortmund. Deci, cu cine îmi iau tricou? Thomas Delaney (6), Axel Witsel (28) sau Manuel Akanji (16)?

Un pariu bun

bvb 2016 signal iduna

După meciul cu Leverkusendespre care am povestit aiciam decis să plasez un pariu (mai mult sentimental decât calculat sau luat după o statistică) pe Borussia că se impune în Bundesliga sezonul acesta. 50 de lei pe cota 10. Practic, un proft de 450 de lei. Astăzi, 27 octombrie 2018, mi se oferă 99.90 lei pentru da cash out, deci un profit de 50 de lei. Pentru mulți ar fi o bună oportunitate, însă eu mă aștept ca echipa să meargă până la capăt.

Argumente? 1. Lucien Favre (fost antrenor la Borussia M’gladbach și la OGC Nice, a reușit într-un sezon să bată de două ori pe Bayern cu Gladbach). 2. Marco Reus, căpitan și fără accidentări nedorite. 3. Mulți mijlocași centrali din care poți alege. Witsel, Delaney, Götze, Weigl, Dahoud sunt cele mai importante nume care vor asigura rota’ia unui sezon pe trei fronturi.

4. Tinerii la putere în special pe zona de atac: Jadon Sancho (șase pase de gol în campionat), Jacob Bruun Larsen (2 goluri), Christian Pulisic (a suferit o serie de accidentări, dar va fi o piesă indispensabilă pentru sezon). 5. Paco Alcácer – șapte goluri în Bundesliga, transferul fiind aranjat deja cu conducerea Barcelonei.