Andrei Zbîrnea în 2020 – literatură, proiecte, interviuri & more

andrei zbirnea tv

Chiar dacă 2020 nu a fost cel mai bun an și nu am reușit să-mi ating toate obiectivele pe care mi le-am propus, pe alocuri, mediul online și-a făcut treaba în plină pandemie SARS-COV-2. Cel mai mult mă bucur că am pus pe picioare încă un proiect mișto, Kooperativa Poetică, la invitația lui Constantin Piștea. De asemenea, Mornin’ Poets s-a mutat în online și am avut trei sezoane de care ne-am bucurat (14 antrenori și antrenori). Au fost trei sezoane care ne-au schimbat raportarea la poezia contemporană, deși nu putem să ascundem că e ne dor de mansarda ceainăriei de la Lente.

Tot în 2020 am început să lucrez la Realitatea Media, ajungând în sfârșit să fiu jurnalist într-o redacție (asta deși am lucrat mult în pandemie de acasă). Am făcut câteva interviuri faine, despre care voi vorbi mai târziu în acest bilanț. De asemenea, am ajuns și la TV, zece luni după ce am intrat în echipa Realitatea.

Am împărțit BILANȚUL în patru secțiuni:

  • Apariții în reviste (române și străine), cronici ale cărților, lansări
  • Proiecte
  • Interviuri acordate
  • VIDEO și AUDIO (cenacluri și evenimente literare dedicate mediului online)

Apariții în reviste, cronici, lansări

virginia olaru

De data aceasta voi începe cu ceea ce mi-a lipsit cel mai mult din punctul de vedere al promovării cărții Pink Pong (scrisă împreună cu danezul Claus Ankersen, frACTalia 2019). Plănuisem cel puțin 4-5 evenimente prin țară și am reușit până la urmă doar două.

Unul la Drobeta-Turnu Severin (mulțumită prietenilor Claudia Lasculescu, Ioana Bogdan și Sorin Delaskela, unde am prezentat în tandem cu prietena mea Ana Săndulescu) și celălalt la Colegiul Național Mihai Eminescu din Capitală, unde am terminat liceul (mulțumesc doamnei profesoare Virginia Olaru și Teodorei Radu). Cea din laboratorul de chimie, fosta mea clasa de la 9F-12F, a fost o lansare cu foarte puțin timp înainte de lockdown (9 martie 2020).

La capitolul apariții externe, poezia mea a călătorit (prin intermediul limbii engleze, mulțumesc Daniela Hendea și Iuliei Stoichiț) în Serbia și din nou în Cehia.

  • Fragmented Voices – alături de Cosmin Perța și Romeo Aurelian Ilie. Mircea Dan Duță m-a dus din nou la Praga, dar și în Newcastle;
  • A Too Powerful Word – din nou un mare mulțumesc lui Mircea Dan Duță că a dus poezia mea în toți Balcanii.

Desigur că poemele mele (plus o proză) au apărut și în câteva reviste tipărite și online din țară, după cum urmează: Noise Poetry (decembrie 2020), Bucovina Literară (1,2,3/2020), Literadura Buzău (nr.15/2020), Toplitera Toplița (un prieten vechi și consecvent), OPT Motive,  Revista de Povestiri (pentru proza scrisă la atelierul cu Marin Mălaicu-Hondrari din Vama Veche).

În 2020 m-am bucurat și de câteva cronici la Pink Pong, dar și la Turneul Celor Cinci Națiuni, spre final de an.

pink pong

  • Alexandru-Ovidiu Vintilă, despre Turneul celor cinci națiuni: ”Ascet nu la Baraca de tir, ci la Turneul celor cinci națiuni” (Bucovina Literară 7,8,9 – 2020);
  • Antonia Mihăilescu, în Kooperativa Poetică  Ți-ai acoperit vreodată corpul cu animăluțe de pluș? – despre „Pink Pong” de Claus Ankersen şi Andrei Zbîrnea;
  • Savu Popa, comentariu la unul dintre poemele din cartea triligvă chiar pe Facebook;
  • Romeo-Aurelian Ilie, Dialoguri despre viață la bordul navei mamă;
  • Andrei Mocuța, Game. Set. Meci: un schimb poetic de mingiîn Revista Arca de la Arad (2/2020);
  • Andreea Pop, Un tête-à-tête efervescent, în Revista Familia Oradea (5-6-7, 2020)

Proiecte

Am numărat opt proiecte în care m-am implicat à la longue în 2020. Dintre cele opt, cinci vor continua și în 2021.

  1. Kooperativa Poetică a adunat puțin peste 30 de recenzii despre cărți de poezie din iulie 2020 și până în decembrie în același an. Am plecat la drum, în echipă patru (Diana Ilie, Mihok Tamaș, Antonia Mihăilescu și Andrei Zbîrnea) și încheiem anul în opt (Diana Ilie,  Antonia Mihăilescu, Andrei Zbîrnea, Alex Lăcătușu, Andrada Yunusoglu, Ioana Tătărușanu, Iulia Stoichiț și Savu Popa). Nu ne oprim nici în 2021! Iată câteva din textele remarcabile, deși toate sunt minunate și a fost dificil să opresc doar câteva:

Bonus, un text despre Rafa Nadal, din proiectul Citestema.ro – biografii sportivi. Și acolo voi lucra în 2020. Urmează Justin Henin, Ronnie O’Sullivan și alții.

2. În Martie 2020, Mornin’ Poets s-a mutat în online din motive de COVID. La început mai greu, după care ne-am obișnuit, iar oamenii din mai multe orașe au venit alături de noi. I-am avut ca antrenori în sezoanele al patrulea, al cincilea și al șaselea pe următorii și următoarele: Andrei Mocuța, Andrei Doșa, Răzvan Țupa, Olga Ștefan, Radu Vancu, Anastasia Gavrilovici, Diana Geacăr, Cristina Ispas, Dan Coman, Miki Vieru, Daniela Rațiu, Robert Șerban, Moni Stănilă și Bogdan Coșa. În 2021, așteptăm antologia primelor patru sezoane (va ieși la frACTalia, dar și un nou sezon care se anunță incendiar!

andrei si byron

3. Proiectul meu de suflet la Realitatea.net e reprezentat de Interviurile pentru Realitate, dialoguri cu artiști sau cu oameni care schimbă ceva în comunitățile lor. Am reușit să iau face to face patru interviuri, restul, din cauza pandemiei, fiind realizate pe e-mail. Iată lista interviurilor:

4. Am continuat să colaborez și cu BETuri.ro (copywriting în zona de pariuri și SEO), iar anul 2021 ne poate aduce și un podcast. Viorel Berbece  (jurnalist sportiv cu mare experiență) face treabă bună acolo. Vă las aici un text interesant din 2020. Voi folosi pseudonimul Andrei Zăganu pentru textele de pariuri sportive de acum încolo.

5. Tot în 2020, am fost responsabil de Juriul de la concursul de poezie pentru liceu și gimnaziu Gellu Naum . I-am avut colegi în jurizare pe Daniela Hendea, Olga Ștefan, Andrei Mocuța și Mihók Tamás. Voi reveni cu energie proaspătă și în 2021 la acest concurs, alături de doamna profesor Virginia Olaru de la Colegiul Național Mihai Eminescu, unde am absolvit și eu în 2005. Sperăm să putem să ne vedem cu câștigătorii în 2021, nu ca în 2020 când totul a fost doar online.

6. Pentru scurt timp, la invitația Doinei Ruști, am avut o rubrică de poezie în revista Opt Motive. S-a numit Grand Slam Poetic. Am găzduit câteva voci importante contemporane, dar și câteva nume emergente. Romulus Bucur, Robert Șerban, Maria Cârstian, Miruna Vlada, Andreea Petcu, Savu Popa sau Andrada Yunusoglu sunt câteva dintre numele pe care le-am selectat săptămânal.

7. Tot în 2020 s-a încheiat și aventura mea cu Prog Notes. Am lăsat în urmă în 2020 un interviu cu Tor de la Leprous și unul cu Sergiu de la byron. Au mai fost și alte materiale, inclusiv niște podcasturi în pandemie, le găsiți voi pe youtube.

8. Cooptat în echipa Maratonului Online de Poezie Online, am încercat, împreună cu Antonia Mihăilescu, un podcast literar/poetic. Ne-au ieșit doar două episoade, pe care le redau mai jos:

Interviuri acordate

emisiunea georgetei draghici

Au fost și câteva interviuri în care eu am fost eu am fost protagonistul., deși recunosc faptul că jurnalistul Andrei e mai sigur pe el decât intervievatul Andrei. Iată lista mai jos. Scris, audio și video, de toate pentru toți.

VIDEO & AUDIO (lecturi, cenacluri)

Pandemia a adus idei interesante din partea scriitorilor și realizatorilor de conținut, care au potențat forța VIDEO-urilor.  Deși nu le voi prezenta în ordinea cronologică, aceste momente au avut menirea să mă țină departe de depresie în 2020.Cel puțin așa îmi place să cred. Iată lista de lecturi și momente din 2020:

republica 2020

  • Cenaclul Republica, Decembrie 2020, o selecție din poemele mele sportive. Moni Stănilă m-a făcut să trec prin toate cărțile pe care le-am publicat. Nu am mai simțit înfrângerea Borussiei cu 5-1 acasă în fața lui Stuttgart. Cumva și eu l-am demis pe Favre după meciul acela.
  • Jurnal Poetic, o înregistrare din pandemie pentru pagina de Facebook. O gașcă virtuală la care țin foarte mult.
  • Noise Poetry Buzăuun loc unde trebuia să lansez Pink Pong în 2020. Până una alta, o filmare din Delta Văcărești, numai bună de privit iarna. Și hai să facem ceva cu Delta, e un bun al comunității.
  • PNN Poets of the East (episoadele I și II) – cu Rick Spisak, Mircea Dan Duță, Andrada Yunusoglu, Alexandru Lăcătușu, Andrei Zbîrnea. Da, am apărut la un radio în SUA, unde mai pui că e și progresiv. Rick a fost o gazdă minunată, iar Mircea ne-a pus extraordinar în valoare.
  • Al doilea an consecutiv la SAD Doinaș Arad. De data aceasta din pandemie, din balcon, cu tricoul cu BVB (de deplasare). Lectură din Pink Pong;
  • Maratonul de Poezie Online 2020 Andrei și pisica de pluș nebună. Un video între alte 200, muncă titanică pentru Antonia Mihăilescu, Sorina Rîndașu, Savu Popa și Toni Chira;
  • Contribuția mea pentru ziua poeziei. Charles Baudelaire, 21 martie 2020.

În 2021 poate voi face încă și mai mult. Trecem noi de pandemie!

PS: Mențiune specială pentru grupul de Facebook inițiat de Jovi Ene, în care literarații dau pronosticuri pentru meciuri importante. Scoruri exacte. Sunt foarte aproape să-mi apăr titlul cucerit în vară la golaveraj practic. Pronosticuri Filme-carti.ro & Bookuria.info e o super comunitate! Minunat se văd meciurile fiind parte aici. Dați un semn și oate vă pun o pilă să intrați.

Proiecte literare și extraliterare în 2019

Cred că am avut un an bun. Superlativele mele în 2019 din punct de vedere literar și artistic sunt de departe FILIT, Berceni Summit, Pink Pong și desigur sezoanele al doilea și al treilea din Mornin’ Poets. Nu pot să neg nici bucuria pe care mi-au adus-o proiectele EV.ro și Prog Notes. Dacă pot promite ceva în acest material este aceea că voi încerca să comprim mai bine bilanțul din 2019, față de cum am făcut-o în 2018. Acolo am avut nevoie și de un al doilea text.

1. Cărți, antologii, reviste, traduceri

andrei zbirnea claus ankersen pink pong 2019

În 2019, a văzut în sfârșit lumina tiparului volumul trilingv Pink Pong (română, engleză, daneză) pe care l-am scris alături de poetul și traducătorul danez Claus Ankersen. Cartea nu ar fi putut apărea fără sprijinul Editurii fRACTalia (Iulia Militaru, Costin Militaru, Anca Bucur) și nici fără suportul extraordinar primit de la traducătoarele Iulia Stoichiț și Daniela Micu. Cartea nu ar fi arătat la el fără cuvintele de pe coperta a IV-a, scrise de Elena Vlădăreanu și Răzvan Țupa.

23 noiembrie gaudeamus, lansare pink pong

Volumul a fost redactat de Olga Ștefan, iar Romulus Bucur a avut și el un cuvânt de spus în ceea ce privește traducerile. Cartea a beneficiat de două lansări în București (22 noiembrie la Ambasada Daneză și 23 noiembrie la Târgul Gaudeamus). La Târg au vorbit Mircea Dan Duță, Răzvan Țupa, Iulia Stoichiț, Yigru Zeltil. La ambele evenimente a participat și Claus Ankersen. Vor fi câteva lansări și prin țară, să vedem când și cum.

tramvaiul 26 concept poezie calatoare

Tot în 2019, am bifat și câteva antologii, reviste și traduceri. Mulțumită Ancăi Zaharia, am fost selectat în a doua ediție a antologiei Poezie Călătoare, un concept în care poezia circulă, iar paginile se desprind pentru a fi făcute cadou. Tot anul trecut am fost tradus în maghiară de poetul și prietenul Mihók Tamás (poeme din #kazim (2015) au apărut în revista orădeană Várad). Deși nu au mai fost așa multe apariții în reviste, am publicat și anul trecut în trei publicații: Toplitera de la Toplița, Mozaicul de la Craiova și O mie de semne.

2. Festivaluri literare, evenimente, alte proiecte literare

Dacă e să luăm evenimentele în ordine cronologică, vom începem cu Berceni Summit (10 ianuarie 2019), unde am povestit cum am cucerit poezia. Am împărțit scena de la Sun Plaza cu Răzvan Fodor, Claudiu Komartin, Bogdan Enoiu, Hortensia Năstase, Tiberiu Soare, Raku (ex Morometzii). A fost un soi de stand-up, dar având ca suport o prezentare power-point.

Emoții imense, dar am reușit să vorbesc și despre proiectul pe care l-am demarat împreună cu mama mea: periodic strângem manuale, produse de curățătorie sau alimente pentru Școala de Spital de la Marie Curie. Alte topicuri atinse: bully la sfârșitul anilor ’90 și începutul anilor 2000 într-o periferie a Bucureștiului, demontarea mitului că din poezie se fac bani în România etc.

Trecând mai departe, au urmat două evenimente frACTal la care fie am moderat și am oferit versiunea în română a unor poeme în cehă (Fractal V cu Miroslav Sosoi și Mircea Dan Duță // Londophone // 21 FEB 2019), fie m-am ocupat de organizare (Fractal VI, 26 martie – Medicină & Poezie – cu Amalia Cernat și Cristina Drăghici, moderator  Mircea Dan Duță).

snoet vegan la festivalul sad doinas arad

Totuși, au existat și două momente unde m-am simțit cu adevărat poet (nu spun asta foarte des, nu-mi place, dar atunci am simțit-o). Este vorba de Festivalurile de la Arad și Iași. La invitația Liei Faur, am mers între 16-18 mai la Festivalul Zile și Seri de Literatură Doinaș SAD de la Arad. Acolo i-am întâlnit/reîntâlnit pe prietenii Andrei Mocuța, Diana Bădica, Andrei Crăciun, Ștefan Niță, Daniela Rațiu, Borco Ilin sau Bogdan Munteanu. De menționat aici ar fi interviul pe care mi l-a luat Andrei Crăciun pentru proiectul Viitorul României.

Punctul culminant pentru acest deceniu literar (în perspectiva lui Andrei Zbîrnea) s-a petrecut la Iași, la FILIT (Festivalul Internațional de Literatură și Traducere din Iași) între 2 și 6 octombrie. Acolo am avut parte de autori senzaționali precum Mihail Pavlovici Șișkin, Richard Ford sau Sjon, dar și de cei mai importanți poeți și cele mai importante poete din România la momentul actual (o parte dintre ei).

Andrei Zbirnea la Maratonul de poezie de la FILIT

Pe lângă bucuria de a sta cinci zile în Iași (pe care nu încetez să îl numesc orașul preferat din România), am avut parte și de trei momente de lectură:

  • la Casa FILIT – alături de Livia Ștefan – moderator Răzvan Țupa;
  • la Liceul Teoretic „Dimitrie Cantemir”, Iași – alături de prozatoarea și criticul Andreea Răsuceanu;
  • la maratonul de poezie dedicat lui Emil Brumaru, unde am avut onoarea să închid ostilitățile în jur de 3:30 AM. Au avut răbdare cu noi Răzvan Țupa, Vlad Tăușance și Radu Vancu, care au moderat impecabil mai mult de 50 de autori.

Pentru prezența la FILIT țin să le mulțumesc lui Cătălin Mihai Ștefan, lui Lucian Dan Teodorovici, lui Florin Lăzărescu și tuturor celor care au făcut parte din echipa festivalului. Nu uit nici de interviul pe care l-am acordat la FILIT lui Jovi Ene de la revista culturală Filme-Cărți.

mornin poets sezonul 2

Dar destul despre mine în ceea ce privește poezia. În 2019, am lucrat și pentru de ceilalți, aducând la lumină (alături de Simina Diaconu) alte două sezoane de Mornin’ Poets. În cele zece întâlniri de la Lente Arcului, am avut parte de antrenori și antrenoare care mai de care mai mișto:

  • Tara Skurtu
  • Simona Popescu
  • Romulus Bucur
  • Lavinia Bălulescu
  • Vasile Leac
  • Iulia Militaru
  • Cosmina Moroșan
  • Medeea Iancu
  • Cosmin Perța
  • Mihók Tamás

Tot cu Mornin’ Poets, am avut două lecturi în afara atelierelor, unul la Institutul Blecher (17 februarie 2019), eveniment moderat de Miruna Vlada și de subsemnatul și celălalt în regim independent la Beat Bar Umanist (11 decembrie 2019), eveniment moderat de Iulia Militaru și de subsemnatul).

3. Proiecte extraliterare: Prog Notes + Borussia Dortmund România + EV.ro + podcastul BETuri Show + Sportescu

prog notes albumul anului 2018

Prog Notes, singura revistă românească  dedicată rockului și metalului progresiv, și-a continuat drumul și în 2019. Bornele importante pentru Cosmin, Corina , Răzvan (cel mai nou membru al echipei) și Andrei au fost concertul & interviul Riverside (unde am acordat premiul pentru albumul prog al anului 2018 trupei originară din Polonia), Haken Guitar & Keyboard Clinic (primul eveniment marca Prog Notes), dar și atenția pe care am acordat-o scenei românești (Adam’s Nest, byron, Methadone Skies, Valerinne, Am Fost La Munte Și Mi-a Plăcut, Flash Rodeo, Orkid, MIhai Barbu Project etc.)

Iată lista cu articolelele scrise de mine în 2019 în revista Prog Notes:

+ trei republicări de articole mai vechi (publicate inițial inițial în Observator Cultural:

Tot în 2019, am contribuit cu rubrica Instafanul Zilei , pentru fan clubul românesc al Borussiei Dortmund, dar și cu două materiale pentru primul fanzin apărut sub titulatura BDR România. Primul, realizat alături de Gabi Ionică și Andrei Mocuța, pune pe hartă orașele Borussiei în România (unde există comunități sudate), iar al doilea este un portret pe care i l-am făcut lui Mats Hummels, întors în vara lui 2018 de la Bayern la Dortmund. Am participat și la una dintre edițiile din podcastul fan-clubului, Zidul Galben (care a fost live pe Facebook).

Proiectul EV.ro a mers și el mai departe, însemnând pentru mine aproape 80 de articole, prin care am încercat să conectez publicul românesc interesat de mașinile electrice cu noutățile din domeniu, venite din SUA, China și din Occident. De asemenea, am continuat în prima jumătate a anului colaborarea cu SPORTESCU. Articolul care-mi este cel mai drag în 2019 se referă la deplasarea de la Dortmund, când 55 de fani români au asistat la victoria în fața lui Wolfsburg (venită în prelungiri printr-o dublă a spaniolului Paco Alcacer). Tot în 2019, am realizat opt episoade din podcastul BETuri Show, proiect pe care mi-ar plăcea să îl reiau la un moment dat.

Să vedem ce ne poate aduce noul deceniu!

 

Echipa mea perfectă 1994-2017 (III)

Am întârziat destul de mult cu concluzia în ceea ce privește echipa mea perfectă pentru 23 de ani de fotbal. Au rămas extremele și atacanții. În primul articol am vorbit despre portar și fundași, în timp ce în al doilea am prezentat mijlocașii centrali. Azi ne uităm la extreme, unde voi fi din nou cât se poate subiectiv. Am ales doi jucători care au făcut carieră la Arsenal (Robert Pires) și Borussia Dortmund (Jakub Błaszczykowski).

Robert Pires, un jucător exemplar

robert pires arsenal

Când ai 10-11 ani, nu înțelegi mare lucru din fotbal și mai ales mă refer la tactică. Distingi maxim între portar, fundași, mijlocași și atacanți, dar nu mai mult de atât. Și pentru cei care iubesc cu adevărat acest joc, vine și momentul în care începp să urmărească anumite echipe și anumiți jucători. Așa se face că prima extremă pe care am urmărit-o cu interes a fost francezul Pires de la Arsenal. El a jucat la această echipă din 2000 și până în 2006, timp ce coincide cu finalul copilăriei mele, cu pubertatea și adolescența și, la final, cu primii doi ani de facultate.

Pe lângă Arsenal, Pires a reușit să fie om de bază și în echipa națională a Franței, echipă care se impunea și la Cupa Mondială din 1998 și la Euro 2000. Dacă e să rămân cu ceva de la Pires, atunci e cu siguranță sezonul perfect al lui Arsenal (2003-2004). Împreună cu Henry, a marcat 57 de goluri în acel campionat, câștigat de Arsenal fără nicio înfrângere (aspect unic în istoria campionatului britanic). Păcat totuși de finala UCL pierdută de Arsenal în 2006, succes ce ar fi încununat o super-carieră pentru francez. Nu a jucat decât 18 minute cu Barcelona de pe stadionul Saint-Denis din Paris, fiind jucătorul schimbat pentru a înlocui portarul eliminat (Lehmann eliminat, Almunia luându-i locul).

Spiritul de sacrificiu al lui Kuba

Am citit recent volumul despre cariera și viața lui Jurgen Klopp, volum pe care l-am procurat de la Cărturești. Nu a fost neapărat cea mai revelatoare lectură, însă am aflat destul de multe chestii despre perioadele lungi petrecute ca antrenor la FSV Mainz și Borussia Dortmund, dar și de provocarea actuală cu Liverpool FC. Legat de periaoda germană, mă gândesc câteodată care ar fi argumentele pentru care în prezent urmez BVB ca pe o religie.

Un argument al fi desigur mandatul lui The Normal One(care a schimbat definitiv relația clubului Borussia cu fanii), altul ar fi atmosfera de pe stadion (am fost de două ori, 2016 și 2019). De asemenea, atitudinea clară și asumată de club împotriva oricăror forme de discriminare m-a fidelizat ca suporter în tot acest timp (din decembrie 1996 de la BVB-Steaua 5-3 și până azi), dar și poziționarea clubului mai degrabă spre o ideologie (neafișată în mod fățiș) de stânga sau centru stânga, în care mă regăsesc și eu.

echipa perfecta 1994 2017 Kuba

Un exemplu în acest sens a fost oferit cu ocazia meciului din 22 decembrie 2018 împotriva Borussiei Monchengladbach, când BVB a afișat mesajul Danke Kumpel (Thanks Mate), pentru a omagia finalul unei ere, era mineritului din Bazinul Ruhr. Acest gest fusese făcut și de rivala Schalke cu două zile înainte.

Desigur că au fost și câțiva jucători pe care i-am apreciat, nu întotdeauna pentru tehnica strălucită, ci mai mult pentru devotament, dăruire și spirit de sacrificiu. Aici se încadrează și polonezul Jakub Błaszczykowski (simplu Kuba), care a stat la Borussia aproape 10 ani, ajutând decisiv la câștigarea campionatelor din 2011 și 2012. El era muncitorul din tridentul cu Kagawa și Gotze, fiind cel care culegea cei mai puțini lauri pe fază de atac.

În aceeași categorie de jucători se mai află și Kevin Großkreutz sau Sebastian Kehl (care a fost și căpitanul echipei), jucători pe care Zidul Galben nu are voie să îi uite vreodată. Poate că uneori e mai bine să vezi fotbalul și cu alți ochi decât aceia cu care îi privești admirativ pe Messi și/sau Cristiano Ronaldo.

Data viitoare concluzionăm echipa cu atacanții.

Idolii liceenilor: Răzvan Marin și Cristiano Ronaldo

Florentina Mihaela Ștefan (CTF Mihai I), MVP-ul finalei de fotbal fete de la Olimpiada Liceelor McDonalds, este fan Cristiano Ronaldo, iar din România îi are ca idoli pe Răzvan Marin și pe Florentina Olaru. Liceana care s-a antrenat alături de băieți la Fair Play București i-a dat nota 8 lui Cosmin Contra, după primele două meciuri din preliminariile Euro 2020.

Cum ați fost primite de colegi după ce ați câștigat Olimpiada Liceelor McDonalds?

Am fost primite cu multă bucurie și de colegi, și de profesori, ca și anul trecut, după ce am câștigat Cupa Proedus.

Ce a spus familia când ai anunțat-o că vrei să practici un sport „de băieți”?

cupa liceelor florentina mihaela stefan

Tata m-a susținut din prima clipă, mama era de altă părere, pentru că este un sport de contact, unde există risc mare de accidentări.

Tatăl tău a practicat fotbalul sau este doar microbist?

A jucat în liga județeană, dar în prezent este doar microbist.

Ai spus că antrenamentele cu fetele au fost mai intense decât cele făcute alături de băieți, la Fair Play. Ce se făcea în plus?

Este vorba de pretenții. Cu fetele te antrenezi cot la cot, suntem tratate în mod egal. Când te antrenezi cu băieții, mai ești „menajată”, nu ți se cere să faci totul exact ca ei.

Cum se împacă profilul economic cu fotbalul?

De școală trebuie să ne facem timp. De altfel, am și luat o pauză de la fotbal. După ce termin liceul,  vreau să mă reapuc.

Ține cu Juventus pentru Ronaldo!

Cu ce echipă ții?

Țineam cu Real Madrid, dar acum, că s-a transferat Cristiano Ronaldo la Juventus, țin cu Juventus. De fapt, cred că îmi place un jucător, Ronaldo, nu o echipă.

Ce idoli ai din naționalele României?

Florentina Olaru de la fete și Răzvan Marin de la băieți.

Nota 8 pentru Cosmin Contra

Ce notă i-ai da lui Cosmin Contra după primele două meciuri din preliminariile Euro 2020?

I-aș da nota 8, pentru că a făcut ceva. Se vede clar o schimbare de atitudine față de perioada în care echipa era antrenată de Daum.

Ce spui de ideea unui campionat cu echipe mixte?

Ar fi excelent să existe așa ceva.

Care să fie proporția?

(râde) Evident, mai multe fete.

La ce echipă ai vrea să joci, după ce te întorci la fotbal?

Aș vrea să joc tot în România, chiar dacă aici nu suntem tratate chiar foarte bine, suntem întrebate ce căutăm la fotbal când locul nostru este la cratiță…

Ce facultate vrei să urmezi?

M-aș duce pe management sau la Academia de poliție, urmează să mă decid în perioada următoare.

„România să își propună câștigarea Campionatului European!”

Claudiu Simion este profesorul care pregătește echipa de fete a Colegiului Tehnic Feroviar „Mihai I”, câștigătoarea competiției de volei de la Olimpiada Liceelor McDonald’s . El ste de părere că naționalele feminină și masculină de volei ale României, ambele calificate la Campionatele Europene din acest an, ar trebui să își propună câștigarea celor două competiții!

volei mcdonalds cupa liceelor

Ce așteptări aveați de la participarea la această ediție a Olimpiadei Liceelor McDonald’s?

Am vorbit cu fetele și ne-am impus să câștigăm, pentru că anul trecut nu am trecut de faza pe sector, după ce câștigaserăm competiția de trei ori la rând. Aveam de luat o revanșă.

Care sunt punctele forte ale voleiului în raport cu alte sporturi?

Este un sport care te dezvoltă armonios, în care nu există contact direct cu adversarul ca în alte sporturi, deci și pericolul de accidentări este mai mic. Te face să crești frumos nu numai fizic, ci și din punct de vedere mental.

Cam ce procent dintre elevele bune la volei continuă cu sportul de performanță?

Dintr-o generație de 15, trei sau patru continuă de obicei cu sport de performanță, dar sunt multe alte eleve care aleg să continue cu Facultatea de Educație Fizică și Sport, Kinetoterapie sau chiar la colegii din străinătate cu profil sportiv, iar faptul că au practicat voleiul în liceu le ajută foarte mult.

Câte dintre actualele sportive pe care le pregătiți au potențial să ajungă la echipa națională?

Aș spune că minim două au calitățile necesare.

Ce sfat aveți pentru ele?

Să fie la fel de muncitoare și în continuare, să ducă aceeași viață sportivă, pentru că, oricât de bun ai fi ca sportiv, în orice sport, dacă nu ești serios, dai greș. Ele trebuie să rămână cu picioarele pe pământ.

Naționalele României vor participa în acest an la Campionatele Europene de volei. Ce obiective își pot fixa, realist vorbind?

Eu sunt de părere că nu poți participa la o competiție fără să îți propui să o câștigi. Nu îți poți propune niciodată locul 2. Nu are importanță dacă reușești sau nu, trebuie să îți propui cel mai înalt obiectiv și să lupți pentru el.

De ce nu este vizibil voleiul pentru publicul larg, deși avem aceste calificări?

Asta ne întrebăm și noi, pentru că observăm că alte sporturi, precum baschetul sau handbalul, au crescut foarte mult ca popularitate în ultimul timp. Probabil că este vorba de organizarea federației…  Nu numai eu o spun, au spus-o și fetele: la  Olimpiada Liceelor McDonald’s, atmosfera a fost mai frumoasă decât la multe meciuri din campionatul național.

Echipa mea perfectă 1994-2017 (II)

Prima jumătate a echipei mele perfecte a stârnit desigur și mici polemici. Cum ziceam nu este o echipă care să fie format doar din laureați ai Balonului de Aur și din jucători cu cifre fabuloase. Ca o paranteză, raportat la ce se întâmplă astăzi, fotbalul de acum 20 de ani era mult mai uman. Acum 20 de ani de exemplu Islanda nu ar fi ajuns niciodată la un Campionat European și la unul Mondial.

Și oricum, dacă printr-o minune acest lucru s-ar fi petrecut, echipa asta nu ar fi învins niciodată Anglia și nu ar fi remizat cu Messi. Motivul pentru care am ajuns aici? Mașinile defensive de astăzi sunt pură matematică, iar tot ce înseamnă joc defensiv înseamnă automatizare. Revenind on-topic, echipa mea perfectă 1994-2017 de la mijloc în sus arată în felul următor:

Mijlocașii centrali

cesc fabregas la arsenal
sursa: arsenalpics.com

Chiar dacă pare greu de crezut, Cesc Fàbregas joacă în fotbalul profesionist din 2003 și chiar a prins finala Champions League, finală pierdută de Arsenal în 2006 în fața Barcelonei. Și chiar dacă la Barcelona și la Chelsea a obținut mai multe trofee, pentru mine Cesc rămâne cel din intervalul 2003-2011, când a reprezentat culorile Tunarilor, ajungând chiar și căpitan la un moment dat.

Nici la nivel de club nu stă foarte rău, Fàbregas bifând titlul mondial din 2010 din Africa de Sud și cele două Euro consecutive din 2008 și 2012. Regretul lui Cesc (și nu cred că va realiza acest lucru la Monaco sau unde va mai juca) poate fi acela că nu a câștigat Liga Campionilor.

Tomáš Rosický BVB
90min.com

Spre deosebire de la Fabregas, pe Tomáš Rosický l-am văzut mai puțin jucând, însă în acele momente (meciuri sporadice cu Borussia sau Arsenal de la televizor) m-a frapat discrepanta între estetica cehului și ușurința cu care se accidenta. Un caz similar de ghinion în carieră am mai regăsit de exemplu la căpitanul lui Dortmund de acum, Marco Reus.

Despre el și despre șansele la titlu ale Borussiei am mai scris pe blogul acesta. Revenind la Rosický, un alt aspect care m-a frapat a fost acela al supranumelui său. Micuț Mozart, în anii săi e glorie, avea o viziune a jocului senzațională. Mi-e greu să mai găsesc pe cineva cu abilități asemănătoare în 2019.  Și asta chiar dacă nu întotdeauna o orchestră sinfonică nu este întotdeauna calea spre succes în fotbalul mcdonaldizat.

Data viitoare, în ultima parte, vorbim despre extreme și despre înaintași. Îi vom avea invitați pe francezii Pires, Henry, dar și pe italianul Totti sau pe polonezul Jakub Błaszczykowski. Va fi un articol la fel de subiectiv ca și primele două.

Echipa mea perfectă: 1994 – 2017 (I)

De ce am ales acest interval? Pâi înainte de 1994 îmi amintesc doar de două meciuri, o semifinală la Euro 1992 (încheiată dramatic la penalty-uri cu victoria danezilor veniți de pe plajă în fața Olandei lui Koeman și a lui Rijkaard) și un meci de calificare pentru Cupa Mondială din America. E vorba de meciul tur dintre România și Țara Galiilor, decis încă de la pauză cu un scor neverosimil, 5-0. În a doua repriză pentru Wales marca un anume Ian Rush, poate ați auzit de el.

Cupa Mondială din America și de acolo am luat microbul

romania argentina

Pot spune că am început să mă uit mai serios la fotbal din momentul în care am văzut meciul cu Statele Unite de la Cupa Mondială, un gol marcat de Dan Petrescu. Știu că m-au lăsat părinții (opt ani, urziceni) să mă uit doar la prima repriză. A doua zi mergeam la București să-mi fac ochelari noi și aveam tren devreme.

Apoi a venit minunea cu Argentina (3-2, chiar dacă fără Maradona și Caniggia) și de acolo am înțeles că o să mă uit toată viața la fotbal. Consider și acum că ăla e cel mai bun meci făcut vreodată de o echipă a României. Dar să lăsăm începutul și să ne concentrăm în articolul acesta pe portarul și pe fundașii mei favoriți. Nu le voi face CV-urile, ci voi lega jucătorul de o întâmplare personală. Singurul aspect biografic va fi acela de a mă referi la anul în care au trecut la profesioniști.

Echipa mea ideală

Iker Casillas

Portarul, #1, e fără doar și poate San Iker de la Raul Madrid. Băiatul ăsta a debutat la Real în 1999. Pe vremea când Real era al lui Raul și nu al lui Cristiano Ronaldo era chiar o plăcere să îi urmrești pe albi. Pasiunea mea pentru Iker Casillas se leagă și de o întâmplare din Berceni de pe un teren de fotbal din curtea unei unități militare. Am povestit asta la Berceni Summit 2019. Puteți vedea filmarea mai jos.

Omul ăsta e printre cei mai fair-play pe care i-am văzut jucând vreodată la nivel înalt și a atins în 2018 al 1000-lea meci la profesioniști într-un joc al echipei FC Porto, cu care a și luat titlul în acel an.

cafu roberto carlos

Fundașii

Mergând mai departe, voi alege pe partea dreaptă pe legendarul brazilian #2 Cafu, iar pe stânga pe colegul său de națională #3 Roberto Carlos. Despre brazilienii ăștia nu cred că are sens să detaliez prea mult, căci au dovedit cu vârf și îndesat că sunt super profesioniști.

Voi spune câte ceva despre fiecare. Cafu a fost foarte devotat Romei, unde a stat șapte sezoane, pasul la Milan fiind făcut într-un moment de degringoladă totală în Capitala Romei. Cum spunea Fabio Capello, la Roma titlul din 2001 s-a sărbătorit șase luni, în timp ce la Juventus oamenii sărbătoreau seara și a doua zi se apucau de muncă.

Despre Carlos vă voi spune că am analizat la fizică, în clasa a XII-a, lovitura lui liberă din meciul cu Franța din 1997, la un turneu amical găzduit în Hexagon. A fost singura dată în cei patru ani de liceu când am primit nota 10 la fizică.

nesta milan

Betonăm apărarea și folosim jucătorii #4 și #5. I-am ales ca fundași centrali pe Alessandro Nesta (Lazio și Milan) și Neven Subotic (singurul intrus printre campionii mondiali. E ciudat pentru mulți că l-am ales pe Nesta, dar am avut tricou cu Italia luat din Castani (Piața Sudului), când nu-mi permiteam un tricou original cu un club favorit. Subotic, pe de altă parte, e unul dintre artizanii principali ai titlurilor Borussiei Dortmund din 2011 și 2012, un fundaș care a făcut pereche cu Hummels, despre care nu aș vrea să vorbesc prea multe.

 

neven subotic dortmund

Săptămâna viitoare întregim echipa cu mijlocașii și atacanții, mai ales că celor care am copilărit în anii ’90 ne plăceau sistemele 4-4-2. Vom avea și câte o mențiune pentru fiecare compartiment.

 

 

5 mutări cheie făcute de Solskjaer pentru renașterea lui Manchester United

Ole Gunnar Solskjaer a fost numit antrenor interimar la Manchester United după demiterea lui Jose Mourinho. Norvegianul a primit misiunea de a salva „corabia” până la finalul sezonului, moment în care board-ul clubului va decide numele noului antrenor.

Nimeni nu se aștepta ca Solskjaer să se descurce atât de bine încă din start: primele 8 meciuri s-au terminat cu tot atâtea victorii, cele mai importante succese fiind contra lui Tottenham (1-0, în deplasare, în Premier League) și contra lui Arsenal (3-1, în deplasare, în FA Cup). Au fost victorii la care fanii „diavolilor” nici măcar nu îndrăzneau să viseze cu Mourinho antrenor.

Englezii se laudă cu unele dintre cele mai bune case de pariuri, plus o ofertă nelimitată de pariuri la cerere, dar nici românii nu stau rău, așa cum se poate vedea pe biletu-zilei.com, unde vei descoperi un top al caselor de pariuri cu ofertele cele mai bune.

Pariorii din Anglia au solicitat cotă pentru un pariu de genul „Va rămâne Solskjaer la Man Utd și pentru sezonul 2019-2020?”. Inițial, cota respectivă era mare. Au fost foarte inspirați cei care au ales varianta „Da”.

Jurnaliștii britanici au întors jocul lui United pe toate părțile și au ajuns la concluzia că schimbarea în bine a fost favorizată de 5 mutări cheie făcute de norvegian.

  1. A schimbat starea de spirit în vestiar

În ultima parte a „erei Mourinho”, în vestiarul lui Manchester United era o atmosferă sumbră. Erau multe tensiuni în lot, întreținute de vedetele trecute pe linie moartă. Venirea lui Solskjaer a transformat încruntarea în bună dispoziție.

  1. L-a resuscitat pe Paul Pogba

Una dintre vedetele neglijate despre care scriam mai sus era Paul Pogba, proaspăt câștigător al Cupei Mondiale cu naționala Franței. Acesta era ținut pe banca de rezerve și își dorea să plece la FC Barcelona, dar totul s-a schimbat o dată cu venirea tehnicianului norvegian. Cei doi au avut o discuție cu efecte aproape miraculoase: Pogba nu numai că a jucat excelent, dar a început să și înscrie: 4 goluri și 3 pase decisive în numai trei meciuri!

  1. A adus înapoi mentalitatea ofensivă

În prima conferință de presă susținută în calitate de antrenor interimar al lui Manchester United, Solskjaer a spus: „Totul este despre cum să îl determini pe fiecare jucător să dea ce e mai bun din el, vorbind cu el despre antrenamente, despre filosofie, despre principii, despre cum ne dorim să joace. Nu contează ce echipă antrenezi. Toți vor să știe ce dorești de la ei, iar jucătorilor de calitate le este mai ușor să se exprime. Trebuie să joci cu curaj, intră pe teren și arată cât de talentat ești, asumă-ți riscuri”.

Un alt jucător care a rezonat imediat cu mesajul norvegianului a fost Marcus Rashford. Acesta a înscris două goluri în primele trei meciuri sub comanda noului antrenor și s-a implicat în majoritatea acțiunilor ofensive ale echipei.

  1. A  întrupat” stilul lui Sir Alex Ferguson

Solskjaer nu s-a ferit să recunoască faptul că îl idolatrizează pe Sir Alex Ferguson. Încă de la instalare, a afirmat că vrea să readucă stilul pe care echipa îl avea pe vremea legendarului antrenor: atac, atac și iar atac: „L-am invitat la antrenamente pe Sir Alex Ferguson. Am lucrat cu el 15 ani și îmi amintesc fiecare discurs al său. Îl informez despre tot ce se întâmplă la echipă. Cred că îi face plăcere, așa cum și nouă ne face plăcere să îl vedem la terenul de antrenament. Știe că facem tot ce ne stă în putință pentru a o readuce pe Man Utd în fruntea clasamentului”.

  1. Vorbește cu jucătorii și îi laudă

Mourinho avea un singur discurs la United: în acest meci sunt ei contra noastră! Totuși, câteodată se întorcea împotriva propriilor jucători, criticându-i în public. Această atitudine nu se regăsește și la Solskjaer, care își laudă elevii în presă și își face timp pentru discuții individuale în vestiar. În mai toate interviurile acordate pentru mass-media britanică, antrenorul norvegian vorbește la superlativ despre tot grupul, de la Rashford și Pogba la Anthony Martial și Eric Bailly.

Apropierea de jucători, laudele aduse public acestora, reînvierea spiritului unei ere în care Manchester United cucerea trofeu după trofeu, imprimarea unei mentalități ofensive, în care nimeni nu se ferește de riscuri, practicarea meseriei cu zâmbetul pe buze… acestea sunt câteva dintre secretele lui Ole Gunnar Solskjaer, antrenorul care se identifică cu renașterea unui club ce are zeci de milioane de fani în toată lumea.

Ce ar face Crystal Palace în Serie A

crystal palace
sursa foto: TalkSport.com

Dacă nu aș fi fan Dortmund, probabil că aș susține o echipă din Anglia. Arsenal sau Liverpool sau poate o echipă mai de la nord precum Newcastle sau Sunderland (ei se află acum în League One, după două retrogradări succesive). Ar fi mai multe motive pentru care aleg Anglia în detrimentul Spaniei, Italiei sau Franței. Și voi merge pe câteva argumente extrem de actuale.

Dueluri strânse pentru campionat

PSG a ucis Franța din tur. Juventus a distrus Serie A din tur (face asta al optulea an consecutiv). Barcelona pare desprinsă în câștigătoare, singura contracandidată cât de cât este Atletico, la cinci puncte. Anglia are un duel real între Manchester City și Liverpool (cormoranii au patru puncte avans după 23 de meciuri).

Anglia mai are și un duel pentru locul al patrulea, duel ce îi cuprinde pe Chelsea (47 puncte), Arsenal (44 de puncte) și Manchester United (reinventată după era Mourinho, 44 puncte). În Anglia nu poți spune aproape niciodată că ai o siguranță la pariuri. (poate doar un City cu Huddersfield Town să fie cu rezultat știut) În Anglia, o echipă precum Crystal Palace e doar pe locul al XIV-lea, chiar dacă a câștigat pe terenul lui Manchester City și a dat trei boabe și lui Liverpool.

Fenomenul Crystal Palace

Îmi place să cred că Palace (unde strălucesc jucători precum Andros Townsend, Wilfried Zaha sau neamțul Max Meyer, fost la Schalke 04) ar termina pe doi în Franța, cel mult pe cinci în Italia, iar în Germania ar veni imediat după Borussia și Bayern.

Și totuși în Anglia nu prinde niciodată locuri de Liga Campionilor și nici măcar o poziție de Europa League. Cheia este probabil antrenorul Roy Hodgson, un veteran și o legendă (trecut inclusiv pe la Liverpool și pe la Naționala Albionului).

Ca să închei cu un argument solid, voi spune că în Anglia nu vei mai vedea (nu în următorii 10 ani) scoruri precum PSG – Guingamp 9-0. Meciul ăsta aduce mai degrabă aminte de anii ’90, când copil fiind, auzeam la Fotbal Minut cu Minut destul de des rezultate de felul acesta. Mai povestim curând despre fotbalul britanic cu speranța că Liverpool va triumfa după 29 de ani în campionat.

Scrisul meu în 2018 & more (II)

Dacă în articolul anterior am vorbit în principal de modul în care a fost răsfățată poezia mea în 2018, azi a venit rândul acelui more din titlu. Acest more cuprinde evenimentele culturale pe care le-am organizat și gestionat (ca titular sau ca simplu colaborator), dar și scrisul meu din afara literaturii (jurnalism cultural, jurnalism sportiv și, mai nou, jurnalism în zona de EV (Electric Vehicles) și, desigur, copywriting. Dar să o luăm pe rând.

2. Evenimente culturale, ateliere, performance, gale

mornin poets s01

Noutatatea pentru mine în 2018 în ceea ce privește evenimentele a fost proiectul Mornin’ Poets, proiect pe care Simina Diaconu a avut curaj să mă lase să-l gestionez. Despre proiect am povestit pe larg în Prăvălia Culturală . Interviul a venit la inițiativa Danielei Hendea. Despre ateliere (despre patru dintre cele cinci) am reușit să scriu și cîteva cuvinte, într-o manieră proprie. Uneori au fost relatări, alteori au fost versuri, altă dată nici eu nu știu ce am vrut să fac cu aceste sneak peakuri.

elena vladareanu iulia stoichit andrei zbirnea

Dream Teamul meu poetic i-a și le-a cuprins (în ordine cronologică) pe Miruna Vlada (16 septembrie), Sorin despoT (30 septembrie), Svetlana Cârstean (14 octombrie), Elena Vlădăreanu (28 octombrie) și Claudiu Komartin (11 noiembrie). Am avut de fiecare dată la atelier cel puțin 15 cursanți (uneori chiar peste 20), oameni cu meserii diferite, cu preocupări diferite, dart cu o curiozitate aparte în ceea ce privește poezia.

Asta a și vrut Clubul Revdepov să facă cu acest atelier: să îi aducă mai aproape pe poeții aspiranți de cei mai apreciați poeți și cele mai apreciate poete ale momentului.

svetlana carstean atelier 14 octombrie

Și sezonul al doilea are ambiții mari. Antrenorii care au acceptat provocarea (mergem în continuare pe o paritate de 3:2 în favoarea poetelor) sunt nume importante în poezia ultimilor ani. Vor fi alături de noi Tara Skurtu, Simona Popescu, Romulus Bucur, Lavinia Bălulescu și Vasile Leac. Vă așteptăm!

****************************************

2018 a însemnat și continuarea celor două tipuri de evenimente pe care le-am realizat în ultimii ani alături de Iulia Militaru, Anca Bucur și Mircea Dan Duță. Contribuția anterioară a lui Felix Nicolau este în continuare valoroasă pentru Blitz Show Revival, dar și pentru frACTal.

jana orlova blitz 8

Am avut două Blitzuri (edițiile #7 și #8), evenimente de performance care i-au adus alături de noi pe Vasile Mihalache, Ligia Keșișian, Iulia Modiga,  yigru zeltil (11 aprilie în Green Hours), Val Chimic (Valentina Chiriță) și Jana Orlová (din Republica Cehă, al treilea star străin prezent la Blitz).

fractal IV feminism

În ceea ce privește frACTal-ul, aici ne-am desfășurat mai mult. Am avut patru ediții, după cum urmează:

  • frACTal I – 31 ianuarie 2018. Invitați: Gorun Manolescu și Octavian Perpelea. Moderator: Mircea Dan Duță. Green Hours
  • frACTal II – 12 martie 2018. Invitați: Elena Vlădăreanu și Caius Dobrescu. Moderatoare: Iulia Militaru. Green Hours
  • frACTal III (ediția cehească) – 7 mai 2018. bilingv (româno-ceh). Invitați: Monika Hojná, Sînziana Șipoș, Ciprian Măceșaru, Andrei Zbîrnea (aici am prezentat prima dată textele traduse în cehă de MDD).  Moderator: Mircea Dan Duță. Cărturești Verona
  • frACTal IV – 15 noiembrie 2018. Invitate: Iuliana Lungu, Daniela Hendea, Medeea Iancu. Moderator: Andrei Zbîrnea. Londophone. Aici merită menționată contribuția Angelei Marinescu, în rolul villainului în tot ceea ce privește discuția despre feminism.

Tot în 2018, ca o mențiune notabilă, am încercat să dau o mînă de ajutor la organizarea Galei Premiilor Sofia Nădejde pentru Literatură Scrisă de Femei, proiect inițiat de Elena Vlădăreanu. În 2019, îmi doresc să pot contribui mai mult în această direcție.

**************************************************************

3. Jurnalism, copywriting, alte direcții

Mai mult decât în 2017, grosul scrisului meu non-fiction s-a axat pe lumea sportului. Le mulțumesc lui Florin Caramavrov și lui Edi Tecșan pentru șansa pe care mi-au dat-o în proiectul SPORTescu. Au fost 48 de texte în 52 de săptămîni, ceea ce reprezintă o cadență foarte bună. Textele mele au acoperit în principal fotbalul și tenisul.

kloop liverpool bvb

Am să las aici doar două linkuri, unul la proiectul la care am ținut foarte mult, Mcdonaldizarea fotbalului (patru episoade și o paralelă cu teoria sociologului George Ritzer) și unul la poezia pe care am scris-o foarte repede Simonei Halep, înainte de finala de la Roland Garros (primul Slam).

Tot în zona de sport au fost și colaborările cu proiectele Supercote.ro și Parigo. De asemenea, actualul meu job full-time își trage seva tot din această zonă. Podcastul BETuri Show (demarat în septembrie, podcast de fotbal și de pariuri, ajuns deja la episodul 9) este un pariu din 2018, pe care îl vreau câștigător în 2019.

haken vector 2018 review

Tot în zona editorială, se remarcă și scrisul despre muzică (prog cu precădere). Începutul lui 2018 m-a găsit la Observator Cultural (3 articole), după care am mai contribuit cu două materiale și pentru remarcabilul proiect independent The Intermission (unul în print, despre Steven Wilson. cine e cuminte îi împrumut revista).

Sfîrșitul lunii octombrie m-a găsit alături de prietenii Cosmin Hănulescu și Corina Grasu la începutul unui nou proiect editorial, eminamente dedicat rockului și metalului progresiv. Vorbim de ProgNotes, un alt pariu important pentru mine în 2019. Deocamdată am publicat un interviu cu trupa mea românească favorită din această zonă, Asemic și două recenzii: Riverside și Haken. Urmează și alte surprize! Echipei s-a alăturat și fotograful Dan Popescu, extrem de entuziasmat de idee ca și noi.

BONUS: la final, un nou proiect pe care vă las să-l descoperiți. Hai cu EV-ul! Ne vedem în 2019!