Echipa mea perfectă 1994-2017 (III)

Am întârziat destul de mult cu concluzia în ceea ce privește echipa mea perfectă pentru 23 de ani de fotbal. Au rămas extremele și atacanții. În primul articol am vorbit despre portar și fundași, în timp ce în al doilea am prezentat mijlocașii centrali. Azi ne uităm la extreme, unde voi fi din nou cât se poate subiectiv. Am ales doi jucători care au făcut carieră la Arsenal (Robert Pires) și Borussia Dortmund (Jakub Błaszczykowski).

Robert Pires, un jucător exemplar

robert pires arsenal

Când ai 10-11 ani, nu înțelegi mare lucru din fotbal și mai ales mă refer la tactică. Distingi maxim între portar, fundași, mijlocași și atacanți, dar nu mai mult de atât. Și pentru cei care iubesc cu adevărat acest joc, vine și momentul în care începp să urmărească anumite echipe și anumiți jucători. Așa se face că prima extremă pe care am urmărit-o cu interes a fost francezul Pires de la Arsenal. El a jucat la această echipă din 2000 și până în 2006, timp ce coincide cu finalul copilăriei mele, cu pubertatea și adolescența și, la final, cu primii doi ani de facultate.

Pe lângă Arsenal, Pires a reușit să fie om de bază și în echipa națională a Franței, echipă care se impunea și la Cupa Mondială din 1998 și la Euro 2000. Dacă e să rămân cu ceva de la Pires, atunci e cu siguranță sezonul perfect al lui Arsenal (2003-2004). Împreună cu Henry, a marcat 57 de goluri în acel campionat, câștigat de Arsenal fără nicio înfrângere (aspect unic în istoria campionatului britanic). Păcat totuși de finala UCL pierdută de Arsenal în 2006, succes ce ar fi încununat o super-carieră pentru francez. Nu a jucat decât 18 minute cu Barcelona de pe stadionul Saint-Denis din Paris, fiind jucătorul schimbat pentru a înlocui portarul eliminat (Lehmann eliminat, Almunia luându-i locul).

Spiritul de sacrificiu al lui Kuba

Am citit recent volumul despre cariera și viața lui Jurgen Klopp, volum pe care l-am procurat de la Cărturești. Nu a fost neapărat cea mai revelatoare lectură, însă am aflat destul de multe chestii despre perioadele lungi petrecute ca antrenor la FSV Mainz și Borussia Dortmund, dar și de provocarea actuală cu Liverpool FC. Legat de periaoda germană, mă gândesc câteodată care ar fi argumentele pentru care în prezent urmez BVB ca pe o religie.

Un argument al fi desigur mandatul lui The Normal One(care a schimbat definitiv relația clubului Borussia cu fanii), altul ar fi atmosfera de pe stadion (am fost de două ori, 2016 și 2019). De asemenea, atitudinea clară și asumată de club împotriva oricăror forme de discriminare m-a fidelizat ca suporter în tot acest timp (din decembrie 1996 de la BVB-Steaua 5-3 și până azi), dar și poziționarea clubului mai degrabă spre o ideologie (neafișată în mod fățiș) de stânga sau centru stânga, în care mă regăsesc și eu.

echipa perfecta 1994 2017 Kuba

Un exemplu în acest sens a fost oferit cu ocazia meciului din 22 decembrie 2018 împotriva Borussiei Monchengladbach, când BVB a afișat mesajul Danke Kumpel (Thanks Mate), pentru a omagia finalul unei ere, era mineritului din Bazinul Ruhr. Acest gest fusese făcut și de rivala Schalke cu două zile înainte.

Desigur că au fost și câțiva jucători pe care i-am apreciat, nu întotdeauna pentru tehnica strălucită, ci mai mult pentru devotament, dăruire și spirit de sacrificiu. Aici se încadrează și polonezul Jakub Błaszczykowski (simplu Kuba), care a stat la Borussia aproape 10 ani, ajutând decisiv la câștigarea campionatelor din 2011 și 2012. El era muncitorul din tridentul cu Kagawa și Gotze, fiind cel care culegea cei mai puțini lauri pe fază de atac.

În aceeași categorie de jucători se mai află și Kevin Großkreutz sau Sebastian Kehl (care a fost și căpitanul echipei), jucători pe care Zidul Galben nu are voie să îi uite vreodată. Poate că uneori e mai bine să vezi fotbalul și cu alți ochi decât aceia cu care îi privești admirativ pe Messi și/sau Cristiano Ronaldo.

Data viitoare concluzionăm echipa cu atacanții.

Idolii liceenilor: Răzvan Marin și Cristiano Ronaldo

Florentina Mihaela Ștefan (CTF Mihai I), MVP-ul finalei de fotbal fete de la Olimpiada Liceelor McDonalds, este fan Cristiano Ronaldo, iar din România îi are ca idoli pe Răzvan Marin și pe Florentina Olaru. Liceana care s-a antrenat alături de băieți la Fair Play București i-a dat nota 8 lui Cosmin Contra, după primele două meciuri din preliminariile Euro 2020.

Cum ați fost primite de colegi după ce ați câștigat Olimpiada Liceelor McDonalds?

Am fost primite cu multă bucurie și de colegi, și de profesori, ca și anul trecut, după ce am câștigat Cupa Proedus.

Ce a spus familia când ai anunțat-o că vrei să practici un sport „de băieți”?

cupa liceelor florentina mihaela stefan

Tata m-a susținut din prima clipă, mama era de altă părere, pentru că este un sport de contact, unde există risc mare de accidentări.

Tatăl tău a practicat fotbalul sau este doar microbist?

A jucat în liga județeană, dar în prezent este doar microbist.

Ai spus că antrenamentele cu fetele au fost mai intense decât cele făcute alături de băieți, la Fair Play. Ce se făcea în plus?

Este vorba de pretenții. Cu fetele te antrenezi cot la cot, suntem tratate în mod egal. Când te antrenezi cu băieții, mai ești „menajată”, nu ți se cere să faci totul exact ca ei.

Cum se împacă profilul economic cu fotbalul?

De școală trebuie să ne facem timp. De altfel, am și luat o pauză de la fotbal. După ce termin liceul,  vreau să mă reapuc.

Ține cu Juventus pentru Ronaldo!

Cu ce echipă ții?

Țineam cu Real Madrid, dar acum, că s-a transferat Cristiano Ronaldo la Juventus, țin cu Juventus. De fapt, cred că îmi place un jucător, Ronaldo, nu o echipă.

Ce idoli ai din naționalele României?

Florentina Olaru de la fete și Răzvan Marin de la băieți.

Nota 8 pentru Cosmin Contra

Ce notă i-ai da lui Cosmin Contra după primele două meciuri din preliminariile Euro 2020?

I-aș da nota 8, pentru că a făcut ceva. Se vede clar o schimbare de atitudine față de perioada în care echipa era antrenată de Daum.

Ce spui de ideea unui campionat cu echipe mixte?

Ar fi excelent să existe așa ceva.

Care să fie proporția?

(râde) Evident, mai multe fete.

La ce echipă ai vrea să joci, după ce te întorci la fotbal?

Aș vrea să joc tot în România, chiar dacă aici nu suntem tratate chiar foarte bine, suntem întrebate ce căutăm la fotbal când locul nostru este la cratiță…

Ce facultate vrei să urmezi?

M-aș duce pe management sau la Academia de poliție, urmează să mă decid în perioada următoare.

„România să își propună câștigarea Campionatului European!”

Claudiu Simion este profesorul care pregătește echipa de fete a Colegiului Tehnic Feroviar „Mihai I”, câștigătoarea competiției de volei de la Olimpiada Liceelor McDonald’s . El ste de părere că naționalele feminină și masculină de volei ale României, ambele calificate la Campionatele Europene din acest an, ar trebui să își propună câștigarea celor două competiții!

volei mcdonalds cupa liceelor

Ce așteptări aveați de la participarea la această ediție a Olimpiadei Liceelor McDonald’s?

Am vorbit cu fetele și ne-am impus să câștigăm, pentru că anul trecut nu am trecut de faza pe sector, după ce câștigaserăm competiția de trei ori la rând. Aveam de luat o revanșă.

Care sunt punctele forte ale voleiului în raport cu alte sporturi?

Este un sport care te dezvoltă armonios, în care nu există contact direct cu adversarul ca în alte sporturi, deci și pericolul de accidentări este mai mic. Te face să crești frumos nu numai fizic, ci și din punct de vedere mental.

Cam ce procent dintre elevele bune la volei continuă cu sportul de performanță?

Dintr-o generație de 15, trei sau patru continuă de obicei cu sport de performanță, dar sunt multe alte eleve care aleg să continue cu Facultatea de Educație Fizică și Sport, Kinetoterapie sau chiar la colegii din străinătate cu profil sportiv, iar faptul că au practicat voleiul în liceu le ajută foarte mult.

Câte dintre actualele sportive pe care le pregătiți au potențial să ajungă la echipa națională?

Aș spune că minim două au calitățile necesare.

Ce sfat aveți pentru ele?

Să fie la fel de muncitoare și în continuare, să ducă aceeași viață sportivă, pentru că, oricât de bun ai fi ca sportiv, în orice sport, dacă nu ești serios, dai greș. Ele trebuie să rămână cu picioarele pe pământ.

Naționalele României vor participa în acest an la Campionatele Europene de volei. Ce obiective își pot fixa, realist vorbind?

Eu sunt de părere că nu poți participa la o competiție fără să îți propui să o câștigi. Nu îți poți propune niciodată locul 2. Nu are importanță dacă reușești sau nu, trebuie să îți propui cel mai înalt obiectiv și să lupți pentru el.

De ce nu este vizibil voleiul pentru publicul larg, deși avem aceste calificări?

Asta ne întrebăm și noi, pentru că observăm că alte sporturi, precum baschetul sau handbalul, au crescut foarte mult ca popularitate în ultimul timp. Probabil că este vorba de organizarea federației…  Nu numai eu o spun, au spus-o și fetele: la  Olimpiada Liceelor McDonald’s, atmosfera a fost mai frumoasă decât la multe meciuri din campionatul național.

Echipa mea perfectă 1994-2017 (II)

Prima jumătate a echipei mele perfecte a stârnit desigur și mici polemici. Cum ziceam nu este o echipă care să fie format doar din laureați ai Balonului de Aur și din jucători cu cifre fabuloase. Ca o paranteză, raportat la ce se întâmplă astăzi, fotbalul de acum 20 de ani era mult mai uman. Acum 20 de ani de exemplu Islanda nu ar fi ajuns niciodată la un Campionat European și la unul Mondial.

Și oricum, dacă printr-o minune acest lucru s-ar fi petrecut, echipa asta nu ar fi învins niciodată Anglia și nu ar fi remizat cu Messi. Motivul pentru care am ajuns aici? Mașinile defensive de astăzi sunt pură matematică, iar tot ce înseamnă joc defensiv înseamnă automatizare. Revenind on-topic, echipa mea perfectă 1994-2017 de la mijloc în sus arată în felul următor:

Mijlocașii centrali

cesc fabregas la arsenal
sursa: arsenalpics.com

Chiar dacă pare greu de crezut, Cesc Fàbregas joacă în fotbalul profesionist din 2003 și chiar a prins finala Champions League, finală pierdută de Arsenal în 2006 în fața Barcelonei. Și chiar dacă la Barcelona și la Chelsea a obținut mai multe trofee, pentru mine Cesc rămâne cel din intervalul 2003-2011, când a reprezentat culorile Tunarilor, ajungând chiar și căpitan la un moment dat.

Nici la nivel de club nu stă foarte rău, Fàbregas bifând titlul mondial din 2010 din Africa de Sud și cele două Euro consecutive din 2008 și 2012. Regretul lui Cesc (și nu cred că va realiza acest lucru la Monaco sau unde va mai juca) poate fi acela că nu a câștigat Liga Campionilor.

Tomáš Rosický BVB
90min.com

Spre deosebire de la Fabregas, pe Tomáš Rosický l-am văzut mai puțin jucând, însă în acele momente (meciuri sporadice cu Borussia sau Arsenal de la televizor) m-a frapat discrepanta între estetica cehului și ușurința cu care se accidenta. Un caz similar de ghinion în carieră am mai regăsit de exemplu la căpitanul lui Dortmund de acum, Marco Reus.

Despre el și despre șansele la titlu ale Borussiei am mai scris pe blogul acesta. Revenind la Rosický, un alt aspect care m-a frapat a fost acela al supranumelui său. Micuț Mozart, în anii săi e glorie, avea o viziune a jocului senzațională. Mi-e greu să mai găsesc pe cineva cu abilități asemănătoare în 2019.  Și asta chiar dacă nu întotdeauna o orchestră sinfonică nu este întotdeauna calea spre succes în fotbalul mcdonaldizat.

Data viitoare, în ultima parte, vorbim despre extreme și despre înaintași. Îi vom avea invitați pe francezii Pires, Henry, dar și pe italianul Totti sau pe polonezul Jakub Błaszczykowski. Va fi un articol la fel de subiectiv ca și primele două.

Echipa mea perfectă: 1994 – 2017 (I)

De ce am ales acest interval? Pâi înainte de 1994 îmi amintesc doar de două meciuri, o semifinală la Euro 1992 (încheiată dramatic la penalty-uri cu victoria danezilor veniți de pe plajă în fața Olandei lui Koeman și a lui Rijkaard) și un meci de calificare pentru Cupa Mondială din America. E vorba de meciul tur dintre România și Țara Galiilor, decis încă de la pauză cu un scor neverosimil, 5-0. În a doua repriză pentru Wales marca un anume Ian Rush, poate ați auzit de el.

Cupa Mondială din America și de acolo am luat microbul

romania argentina

Pot spune că am început să mă uit mai serios la fotbal din momentul în care am văzut meciul cu Statele Unite de la Cupa Mondială, un gol marcat de Dan Petrescu. Știu că m-au lăsat părinții (opt ani, urziceni) să mă uit doar la prima repriză. A doua zi mergeam la București să-mi fac ochelari noi și aveam tren devreme.

Apoi a venit minunea cu Argentina (3-2, chiar dacă fără Maradona și Caniggia) și de acolo am înțeles că o să mă uit toată viața la fotbal. Consider și acum că ăla e cel mai bun meci făcut vreodată de o echipă a României. Dar să lăsăm începutul și să ne concentrăm în articolul acesta pe portarul și pe fundașii mei favoriți. Nu le voi face CV-urile, ci voi lega jucătorul de o întâmplare personală. Singurul aspect biografic va fi acela de a mă referi la anul în care au trecut la profesioniști.

Echipa mea ideală

Iker Casillas

Portarul, #1, e fără doar și poate San Iker de la Raul Madrid. Băiatul ăsta a debutat la Real în 1999. Pe vremea când Real era al lui Raul și nu al lui Cristiano Ronaldo era chiar o plăcere să îi urmrești pe albi. Pasiunea mea pentru Iker Casillas se leagă și de o întâmplare din Berceni de pe un teren de fotbal din curtea unei unități militare. Am povestit asta la Berceni Summit 2019. Puteți vedea filmarea mai jos.

Omul ăsta e printre cei mai fair-play pe care i-am văzut jucând vreodată la nivel înalt și a atins în 2018 al 1000-lea meci la profesioniști într-un joc al echipei FC Porto, cu care a și luat titlul în acel an.

cafu roberto carlos

Fundașii

Mergând mai departe, voi alege pe partea dreaptă pe legendarul brazilian #2 Cafu, iar pe stânga pe colegul său de națională #3 Roberto Carlos. Despre brazilienii ăștia nu cred că are sens să detaliez prea mult, căci au dovedit cu vârf și îndesat că sunt super profesioniști.

Voi spune câte ceva despre fiecare. Cafu a fost foarte devotat Romei, unde a stat șapte sezoane, pasul la Milan fiind făcut într-un moment de degringoladă totală în Capitala Romei. Cum spunea Fabio Capello, la Roma titlul din 2001 s-a sărbătorit șase luni, în timp ce la Juventus oamenii sărbătoreau seara și a doua zi se apucau de muncă.

Despre Carlos vă voi spune că am analizat la fizică, în clasa a XII-a, lovitura lui liberă din meciul cu Franța din 1997, la un turneu amical găzduit în Hexagon. A fost singura dată în cei patru ani de liceu când am primit nota 10 la fizică.

nesta milan

Betonăm apărarea și folosim jucătorii #4 și #5. I-am ales ca fundași centrali pe Alessandro Nesta (Lazio și Milan) și Neven Subotic (singurul intrus printre campionii mondiali. E ciudat pentru mulți că l-am ales pe Nesta, dar am avut tricou cu Italia luat din Castani (Piața Sudului), când nu-mi permiteam un tricou original cu un club favorit. Subotic, pe de altă parte, e unul dintre artizanii principali ai titlurilor Borussiei Dortmund din 2011 și 2012, un fundaș care a făcut pereche cu Hummels, despre care nu aș vrea să vorbesc prea multe.

 

neven subotic dortmund

Săptămâna viitoare întregim echipa cu mijlocașii și atacanții, mai ales că celor care am copilărit în anii ’90 ne plăceau sistemele 4-4-2. Vom avea și câte o mențiune pentru fiecare compartiment.

 

 

5 mutări cheie făcute de Solskjaer pentru renașterea lui Manchester United

Ole Gunnar Solskjaer a fost numit antrenor interimar la Manchester United după demiterea lui Jose Mourinho. Norvegianul a primit misiunea de a salva „corabia” până la finalul sezonului, moment în care board-ul clubului va decide numele noului antrenor.

Nimeni nu se aștepta ca Solskjaer să se descurce atât de bine încă din start: primele 8 meciuri s-au terminat cu tot atâtea victorii, cele mai importante succese fiind contra lui Tottenham (1-0, în deplasare, în Premier League) și contra lui Arsenal (3-1, în deplasare, în FA Cup). Au fost victorii la care fanii „diavolilor” nici măcar nu îndrăzneau să viseze cu Mourinho antrenor.

Englezii se laudă cu unele dintre cele mai bune case de pariuri, plus o ofertă nelimitată de pariuri la cerere, dar nici românii nu stau rău, așa cum se poate vedea pe biletu-zilei.com, unde vei descoperi un top al caselor de pariuri cu ofertele cele mai bune.

Pariorii din Anglia au solicitat cotă pentru un pariu de genul „Va rămâne Solskjaer la Man Utd și pentru sezonul 2019-2020?”. Inițial, cota respectivă era mare. Au fost foarte inspirați cei care au ales varianta „Da”.

Jurnaliștii britanici au întors jocul lui United pe toate părțile și au ajuns la concluzia că schimbarea în bine a fost favorizată de 5 mutări cheie făcute de norvegian.

  1. A schimbat starea de spirit în vestiar

În ultima parte a „erei Mourinho”, în vestiarul lui Manchester United era o atmosferă sumbră. Erau multe tensiuni în lot, întreținute de vedetele trecute pe linie moartă. Venirea lui Solskjaer a transformat încruntarea în bună dispoziție.

  1. L-a resuscitat pe Paul Pogba

Una dintre vedetele neglijate despre care scriam mai sus era Paul Pogba, proaspăt câștigător al Cupei Mondiale cu naționala Franței. Acesta era ținut pe banca de rezerve și își dorea să plece la FC Barcelona, dar totul s-a schimbat o dată cu venirea tehnicianului norvegian. Cei doi au avut o discuție cu efecte aproape miraculoase: Pogba nu numai că a jucat excelent, dar a început să și înscrie: 4 goluri și 3 pase decisive în numai trei meciuri!

  1. A adus înapoi mentalitatea ofensivă

În prima conferință de presă susținută în calitate de antrenor interimar al lui Manchester United, Solskjaer a spus: „Totul este despre cum să îl determini pe fiecare jucător să dea ce e mai bun din el, vorbind cu el despre antrenamente, despre filosofie, despre principii, despre cum ne dorim să joace. Nu contează ce echipă antrenezi. Toți vor să știe ce dorești de la ei, iar jucătorilor de calitate le este mai ușor să se exprime. Trebuie să joci cu curaj, intră pe teren și arată cât de talentat ești, asumă-ți riscuri”.

Un alt jucător care a rezonat imediat cu mesajul norvegianului a fost Marcus Rashford. Acesta a înscris două goluri în primele trei meciuri sub comanda noului antrenor și s-a implicat în majoritatea acțiunilor ofensive ale echipei.

  1. A  întrupat” stilul lui Sir Alex Ferguson

Solskjaer nu s-a ferit să recunoască faptul că îl idolatrizează pe Sir Alex Ferguson. Încă de la instalare, a afirmat că vrea să readucă stilul pe care echipa îl avea pe vremea legendarului antrenor: atac, atac și iar atac: „L-am invitat la antrenamente pe Sir Alex Ferguson. Am lucrat cu el 15 ani și îmi amintesc fiecare discurs al său. Îl informez despre tot ce se întâmplă la echipă. Cred că îi face plăcere, așa cum și nouă ne face plăcere să îl vedem la terenul de antrenament. Știe că facem tot ce ne stă în putință pentru a o readuce pe Man Utd în fruntea clasamentului”.

  1. Vorbește cu jucătorii și îi laudă

Mourinho avea un singur discurs la United: în acest meci sunt ei contra noastră! Totuși, câteodată se întorcea împotriva propriilor jucători, criticându-i în public. Această atitudine nu se regăsește și la Solskjaer, care își laudă elevii în presă și își face timp pentru discuții individuale în vestiar. În mai toate interviurile acordate pentru mass-media britanică, antrenorul norvegian vorbește la superlativ despre tot grupul, de la Rashford și Pogba la Anthony Martial și Eric Bailly.

Apropierea de jucători, laudele aduse public acestora, reînvierea spiritului unei ere în care Manchester United cucerea trofeu după trofeu, imprimarea unei mentalități ofensive, în care nimeni nu se ferește de riscuri, practicarea meseriei cu zâmbetul pe buze… acestea sunt câteva dintre secretele lui Ole Gunnar Solskjaer, antrenorul care se identifică cu renașterea unui club ce are zeci de milioane de fani în toată lumea.

Ce ar face Crystal Palace în Serie A

crystal palace
sursa foto: TalkSport.com

Dacă nu aș fi fan Dortmund, probabil că aș susține o echipă din Anglia. Arsenal sau Liverpool sau poate o echipă mai de la nord precum Newcastle sau Sunderland (ei se află acum în League One, după două retrogradări succesive). Ar fi mai multe motive pentru care aleg Anglia în detrimentul Spaniei, Italiei sau Franței. Și voi merge pe câteva argumente extrem de actuale.

Dueluri strânse pentru campionat

PSG a ucis Franța din tur. Juventus a distrus Serie A din tur (face asta al optulea an consecutiv). Barcelona pare desprinsă în câștigătoare, singura contracandidată cât de cât este Atletico, la cinci puncte. Anglia are un duel real între Manchester City și Liverpool (cormoranii au patru puncte avans după 23 de meciuri).

Anglia mai are și un duel pentru locul al patrulea, duel ce îi cuprinde pe Chelsea (47 puncte), Arsenal (44 de puncte) și Manchester United (reinventată după era Mourinho, 44 puncte). În Anglia nu poți spune aproape niciodată că ai o siguranță la pariuri. (poate doar un City cu Huddersfield Town să fie cu rezultat știut) În Anglia, o echipă precum Crystal Palace e doar pe locul al XIV-lea, chiar dacă a câștigat pe terenul lui Manchester City și a dat trei boabe și lui Liverpool.

Fenomenul Crystal Palace

Îmi place să cred că Palace (unde strălucesc jucători precum Andros Townsend, Wilfried Zaha sau neamțul Max Meyer, fost la Schalke 04) ar termina pe doi în Franța, cel mult pe cinci în Italia, iar în Germania ar veni imediat după Borussia și Bayern.

Și totuși în Anglia nu prinde niciodată locuri de Liga Campionilor și nici măcar o poziție de Europa League. Cheia este probabil antrenorul Roy Hodgson, un veteran și o legendă (trecut inclusiv pe la Liverpool și pe la Naționala Albionului).

Ca să închei cu un argument solid, voi spune că în Anglia nu vei mai vedea (nu în următorii 10 ani) scoruri precum PSG – Guingamp 9-0. Meciul ăsta aduce mai degrabă aminte de anii ’90, când copil fiind, auzeam la Fotbal Minut cu Minut destul de des rezultate de felul acesta. Mai povestim curând despre fotbalul britanic cu speranța că Liverpool va triumfa după 29 de ani în campionat.

Ia BVB titlul în Bundesliga 2019?

bvb bremen 3 2

Țin cu această echipă din 1997, cu pauze destul de lungi. Am tendința de a face obsesii pentru anumiți jucători care nu sunt neapărat cei mari performeri din trupa pe care o susțin. Totuși s-au strecurat printre ei și câteva legende ale clubului. Pe acești îi vei vedea scriși cu bold.

Pentru a da doar câteva nume, îi voi aminti doar pe cei de care îmi aduc aminte la o primă strigare. Gonzalo Castro, Henrikh Mkhitaryan, Jakub Błaszczykowski (Kuba), Tomáš Rosický, Lucas Barrios, Oliver Kirch, Florian Kringe, Ewerthon,  Stéphane Chapuisat, Márcio Amoroso sau (mai noul) Thomas Delaney. Nu vreau să mă gândesc la mecanismul care guvernează alegerea favoriților în cazul meu, prefer pur și simplu să mă bucur de echipa mea Borussia Dortmund. Deci, cu cine îmi iau tricou? Thomas Delaney (6), Axel Witsel (28) sau Manuel Akanji (16)?

Un pariu bun

bvb 2016 signal iduna

După meciul cu Leverkusendespre care am povestit aiciam decis să plasez un pariu (mai mult sentimental decât calculat sau luat după o statistică) pe Borussia că se impune în Bundesliga sezonul acesta. 50 de lei pe cota 10. Practic, un proft de 450 de lei. Astăzi, 27 octombrie 2018, mi se oferă 99.90 lei pentru da cash out, deci un profit de 50 de lei. Pentru mulți ar fi o bună oportunitate, însă eu mă aștept ca echipa să meargă până la capăt.

Argumente? 1. Lucien Favre (fost antrenor la Borussia M’gladbach și la OGC Nice, a reușit într-un sezon să bată de două ori pe Bayern cu Gladbach). 2. Marco Reus, căpitan și fără accidentări nedorite. 3. Mulți mijlocași centrali din care poți alege. Witsel, Delaney, Götze, Weigl, Dahoud sunt cele mai importante nume care vor asigura rota’ia unui sezon pe trei fronturi.

4. Tinerii la putere în special pe zona de atac: Jadon Sancho (șase pase de gol în campionat), Jacob Bruun Larsen (2 goluri), Christian Pulisic (a suferit o serie de accidentări, dar va fi o piesă indispensabilă pentru sezon). 5. Paco Alcácer – șapte goluri în Bundesliga, transferul fiind aranjat deja cu conducerea Barcelonei.

Sezonul șocurilor: Dinamo a bătut recordul lui CFR Cluj

dinamo recordul lui cfr cluj

Sezonul 2018-2019 a consemnat deja două episoade rar întâlnite în istoria fotbalului de nivel înalt. CFR Cluj și Dinamo și-au demis antrenorii după numai trei meciuri oficiale, dar tehnicianul „câinilor”, Claudiu Niculescu, a stat la echipă mai puține zile decât omologul (și) în suferință Edward Iordănescu.

Iordănescu jr a fost prezentat oficial la CFR Cluj pe 13 iunie, după ce Dan Petrescu a plecat în China. El a fost demis la fel de oficial pe 26 iulie, după un meci în Supercupa României, unul în Liga I și unul în preliminariile Ligii Campionilor.

Claudiu Niculescu a fost numit antrenorul lui Dinamo pe 23 septembrie, după ce Ionuț Negoiță i-a arătat ieșirea lui Florin Bratu. El a fost demis pe 13 octombrie, după un meci în Cupa României și două în Liga I Betano România, plus „13 antrenamente”, așa cum a contabilizat chiar fostul „Claugol”.

Cornel Dinu: „Echipa mergea spre retrogradare”

„E bine că un om inteligent ca Alexandru David a reuşit să găsească o soluţie. Şi-a dat seama la timp că echipa mergea spre retrogradare. Părerea mea este că la Dinamo cel care trebuia să vină înaintea lui Bratu era Gigi Mulţescu. Recunosc că aceste schimbări dese de antrenori mă surprind. Este un record mondial, nu cred că s-a mai întâmplat ca după 20 de zile sau 13 antrenamente cum spune Claudiu, să fie schimbat un antrenor”,  a declarat Cornel Dinu, pentru Fanatik.

Ce s-a întâmplat la Dinamo întrece, însă, cu mult absurdul situației de la CFR Cluj. Clujenii au adus un nou antrenor după demiterea lui Iordănescu jr. De cealaltă parte, Claudiu Niculescu a aflat dimineață, citind presa online, că șefii „câinilor” se înțeleseseră în timpul nopții cu Mircea Rednic. Niculescu a mers la amicalul din ziua respectivă, pe care Dinamo l-a jucat cu Dobroiești, dar a urmărit jocul din balconul unei clădiri aflate în vecinătatea terenului.

Explicația clubului

Alexandru David, președintele lui Dinamo, a semnat comunicatul apărut pe site-ul oficial al echipei, expunând motivul demiterii: a fost o decizie de oportunitate. Cu alte cuvinte, clubul a profitat că Mircea Rednic a devenit liber de contract.

„Claudiu Niculescu a sosit într-un moment extrem de dificil la club. A gândit cu sufletul și a ales Dinamo, lucru pentru care gruparea noastră îi rămâne recunoscătoare. În acest moment, nu este vorba despre profesionalism sau despre calitățile antrenorului Claudiu Niculescu. Este vorba despre o oportunitate pe care clubul Dinamo o are într-un moment extrem de dificil.

Claudiu Niculescu a antrenat Dinamo 20 de zile, un lot pe care nu l-a pregătit el, nu l-a format el, deci nu putem discuta despre o analiză profesională a antrenorului Claudiu Niculescu.

Îi mulțumim că în acest moment extrem de delicat, încă o dată a pus interesul clubului înaintea interesului personal și a acceptat ca rezilierea contractului să fie una amiabilă.  Îmi pare extrem de rău și îi cer scuze antrenorului Claudiu Niculescu pentru acest moment delicat, pentru care nu are nicio vină. Este o decizie a clubului, de oportunitate”, s-a arătat în comunicat.

Ce au spus fanii

În timp ce suporterii lui CFR Cluj au primit cu indiferență demiterea lui Iordănescu jr., fanii dinamoviști s-au divizat. Unii au criticat măsura luată împotriva lui Claudiu Niculescu postând pe Facebook mesaje precum: „Vă bateți joc de gloriile noastre. De la Dudu Georgescu până la Clau-Gol. Încetaţi cu asemenea practici”, „Să vă fie ruşine şi să nu uitaţi ce a însemnat și ce înseamnă Niculescu pentru Dinamo!!” sau „Gata, v-aţi batut joc şi de el la fel cum ați făcut şi cu Bratu”.

Alții, printre care membrii peluzei „Cătălin Hîldan”, au considerat că „Mircea Rednic este ultima șansă”. Dinamo poate spera la câștigarea Cupei României. Fortuna oferă cota 12.00 pentru un pariu pe concretizarea acestui scenariu.

Pancu a crezut că e o farsă

Instalat recent antrenor la Academia Rapid, după demiterea lui Constantin Schumacher, Daniel Pancu a fost șocat de ce i s-a întâmplat lui Niculescu: „Nu-mi închipuiam, mi se ridică şi mie părul. Mi-a fost greu să cred. Iniţial am crezut că e o farsă, o glumă”.

Ionel Ganea a fost mai supărat decât antrenorul demis: „De când au intrat bişniţarii sau ospătarii în fotbal, aşa se întâmplă. Mai e măscăriciul ăla care tot declară… (n.r. – Alexandru David). Ăla n-a făcut nimic pentru fotbal şi tot dă declaraţii”.

Și sezonul nu a ajuns nici măcar la jumătate. Oare vom vedea un antrenor demis după mai puțin de trei meciuri oficiale până în mai 2019? Chiar așa, ce cotă ar avea la casele de pariuri online să se întâmple așa ceva?

Disclaimer: Scriu mai mult despre sport

sport

Pentru că scriu destul de mult despre sport (SEO copywriting, dar și jurnalism sportiv), sper să găsesc răgazul de a publica din când în când și aici păreri relevante și pertinente despre sporturile pe care le urmăresc. Și voi vorbi cu precădere despre campioantele fotbal importante ale Europei (Germania, Anglia, Franța, Spania sau Italia), dar și despre tenis (masculin sau feminin). Câteodată voi arunca un ochi și asupra competiției regină de handbal feminin european (Liga Campionilor & CSM București pot merge mână în mână), voi urmări campionatele importante de snooker și voi încuraja adesea competițiile în care sunt angrenați români.

Favoriții mei/favoritele mele

Pentru cei care nu știu, voi face o scurtă listă cu sportivii și echipele pe care le susțin deja de câțiva ani buni. Dacă ar fi să aleg doar două, ar fi cu siguranță Borussia Dortmund (deja mă leagă povești foarte faine de această comunitate), dar și Roger Federer, un jucător cum nu va mai da tenisul niciodată. Podiumul ar fi completat de legenda echipei AS Roma, Francesco Totti, fotbalist ce mi-a marcat adolescența, dar și perioada mai recentă.

Există apoi o linie a doua din care fac parte mai demult sai mai recent echipe precum AS Roma, Olympique Marseille, Arsenal Londra și (oarecum) Valencia. Practic, fiecare dintre aceste echipe mă fac să rămân atent la ce se întâmplă în campionatele de Top 5. Dacă vorbim de tenis, aici e mai greu să separi prezentul de legendele anilor ’90 și 2000. Superlativele tenisului feminin pentru mine nu se referă neapărat la cele mai multe titluri, deși sunt jucătoare de prim plan. Martina Hingis (primul contact), Elena Dementieva, Justine Henin-Hardenne, Ana Ivanovic, Lucie Safarova, Julia Goerges, Alexandra Dulgheru, Belinda Bencic sunt doar câteva dintre numele care mi-au rămas pe retină.

La masculin, traiectoria mea a fost una destul de bolovănoasă. Am plecat de la Michael Chang (ce viteză avea omul ăla!), Pete Sampras, am trecut prin Patrick Rafter, Andrei Pavel și Marat Safin, pentru a ajunge la comorile reprezentate de Roger Fededer, Rafa Nadal, Stan Wawrinka sau Gael Monfils. Prezentul meu este legat in principal de Alexander Zverev, pe care încă îl văd ca primul jucător născut în anii ’90 care se va impune la un turneu de Grand Slam. Să vedem ce ne aduce 2019 în materie de tenis. Sunt Andrei și vom mai vorbi de sport!