aTELier (IX)

Pentru că jucăria numită aTELier merge aproape singură, m-am gândit să vă dau două săptămâni ca să scrieți un poem în proză care să emane balcanism. da, sînt sub influența lui bregovic, pe care l-am văzut prima dată (să-mi fie rușine!) aseară (2 apr) la sala palatului. a fost minunat. vă las și o piesă ca să inspirați din ea. deadline-ul va fi 15 aprilie, ora 22:45. încercați să veniți doar cu o versiune, pe care eventual o puteți edita în comentarii.

 

1. Daniela Hendea – De la est la vest

Mă-nvoisem de la serviciu cu o oră mai devreme, timp să traversez orașul până-n partea de vest,
timp să mai prind deschis. Am parcat în spate, am verificat o dată locația pe telefon, am dat apoi
ocol clădirii. Pe geamul vitrinei se lăfăia afișul festivalului românesc. Aici e. Clopoțelul mi-a
trădat prezența, iar o pereche de ochi s-a- ndreptat spre mine.
„Hello. Bună seara” am îngăimat.
Din spatele tejghelei femeia mai în vârstă, bondoacă mi-a răspuns la salut c-o scurtă-nclinare din
cap, în timp ce-și dezlega șorțul la spate. Am înșfăcat un coș, m-am pierdut printre rafturi. La
nivelul ochilor se perindau borcane cu castraveți murați, zacuscă, salată de vinete. La picioare
pachete de napolitane, foietaje de cremșnit. Am pus mâna pe-un borcănaș de vegeta. I-am
dezșurubat capacul, mi-am apropiat nările de pielița de aluminiu care-l sigila, și-am inspirat. Așa
mirosea și supa lui mami – v-am lăsat mâncare pe aragaz, s-o- ncălzești, dar să ai grijă cum umbli
cu focul – pe care-o sorbeam cu zgomot după școală. Făină de mălai, să nu plec fără făină de
mălai. M-am îndreptat spre casa de marcat, unde se postase femeia-n așteptare.
„Aveți ciorbă de perișoare?!” am scăpat o exclamație la vederea scrisului mare de mână pe hârtia
lipită de perete. ”Cum să mai avem ciorbă de perișoare, nu vedeți cât e ceasul? Mai sunt zece
minute până la ora închiderii, și dumneavoastră vă arde de ciorbă de perișoare? Mâine.” „Mâine,
cum să nu,” am aprobat. Un zâmbet de nestăpânit mi se-ntindea pe față în timp ce mă-nhămam la
pungile de plastic.

2. Savu Popa – Mirosea a sarmale

În toiul verii mirosea a sarmale ca la Crăciun. Eram un pic ameţit berea nu era atât de rece şi avea un gust de ploaie amăruie afară chiar ploua ploua de trăznea apa a inundat tot coridorul a trebuit să aducem toate cârpele din baie mai mult a trebuit să îmi sacrific şi eu o pereche de pantaloni cam rupţi telefonul îmi vibra mi s-a rupt o parte din măseaua de minte ploua cu gheaţă în stația de vizavi de la Cibin femei cu sacoșele pline alergau după autobuzele sub formă de rude de salam. Femeia cu cățelul a ieșit din lift pe o asemenea vreme. Era linişte în creierul meu . Cineva făcea sarmale şi mirosea ca la un Crăciun de altădată în toiul verii poate că după ploaia asta afurisită va începe să ningă doar în clipele în care nici unul dintre noi nu va fi pe fază.

3. Ofelia Prodan – ***

Toată săptămâna, Victoriţa ghiceşte în cafea, numai duminica nu vrea cu niciun chip. Atunci se îmbracă sărăcăcios, îşi ciufuleşte bine părul, îşi dă cu funingine pe faţă şi iese la cerşit în parc. Dar nimeni nu se îndură să-i dea vreun ban, ba o şi alungă, şi Victoriţa nu zice nici pâs.
Ea ştie că a doua zi se va îmbrăca în rochia violet de mătase lucioasă şi multe doamne cochete din lumea bună îi vor ciuguli vorbele meşteşugite din gura ei frumos rujată, holbându-şi ochii rimelaţi la figurile obscur conturate pe fundul ceștii de cafea. Tot ele îi vor lăsa o sumă frumuşică de bani, încât Victoriţa se simte regină în garsoniera ei cu covor persan, perdele cu fir de aur și carpete cu răpirea din serai. Numai duminica se face urâtă şi cerşeşte cu glas plângăcios şi nimeni nu ştie ce-o apucă, nici măcar ea, care suspină şi acum în taină după vremurile trecute, când era o fată zdravănă şi frumoasă şi hălăduia prin toată țara cu un cuţitar bărbos cu dinţi de aur în gură.