Au fost mai multe proiecte speciale în care am fost angrenat, însă voi menționa numai două. 2011-2014 a însemnat SemneBune, perioadă în care am fost redactor-șef al acestei reviste electronice. Am scris despre cărți minunate, am văzut filme fantastice și cîteodată am vorbit despre muzică rock (power, progressive și alte subgenuri metalice). Am construit o echipă frumoasă, cu care am derulat și alte inițiative culturale (Incubatorul de Condeie sau Lectura de Joi).
Al doilea proiect foarte important, care se derulează și în prezent, este colaborarea pe care am început-o în 2015 cu Observator Cultural. Primul text mi-a apărut aici în luna martie a acelui an. Era un amogiu adus ultimului album Pink Floyd, Endless River (ultimul, nu cel mai recent). Redau mai jos primele mele cuvinte din ediția printată a prestigioasei reviste.
Nu e tocmai ușor să scrii negativ la adresa Pink Floyd sau, mai bine zis, despre jumătate din membrii Pink Floyd (Nick Mason și David Gilmour), pentru a fi politically correct. Motivele acoperă o paletă largă și sunt extrem de personale. Nu ai renunțat la tricoul The Wall nici după ce ai primit ultimatum din partea fostei iubite, ți-ai amenințat șeful că îți dai demisia dacă nu primești liber în ziua concertului Roger Waters de la București, ai văzut de zece ori filmul regizat de Alan Parker și ești capabil să recunoști numele oricărei melodii după numai câteva acorduri. Cu toate acestea încerci să fii obiectiv în fața noului (vorba vine) material discografic, The Endless River (Parlophone, Columbia, 2014), care, după spusele lui David Gilmour, este ultimul pe care Pink Floyd îl lansează. În plus, încerci să iei în calcul și faptul că avem de a face cu un omagiu adus organistului Richard Wright, plecat dintre noi în 2008. Având aceste date la dispoziție, lucrurile încep să se limpezească, cel puțin la nivel de intenție. (Observator Cultural nr. 762/06/03/2015)
De atunci au trecut aproape 3 ani (scriu acest text în Noiembrie 2017) și au văzut lumina tiparului mai bine de 120 de numere. Am publicat peste douăzeci de texte, vorbind despre artiști din medii și zone culturale eterogene. De la David Bowie și Leonard Cohen, la Dream Theater sau Iron Maiden. De la Opeth sau Within Temptations, pînă la Steven Wilson sau Sólstafir. Am realizat și două interviuri, unul cu trupa grecească de stoner God Sleep și celălalt cu islandezii de la Sólstafir (în curs de apariție).
