Pentru că jucăria numită aTELier merge aproape singură, m-am gândit să vă dau două săptămâni ca să scrieți un poem în proză care să emane balcanism. da, sînt sub influența lui bregovic, pe care l-am văzut prima dată (să-mi fie rușine!) aseară (2 apr) la sala palatului. a fost minunat. vă las și o piesă ca să inspirați din ea. deadline-ul va fi 15 aprilie, ora 22:45. încercați să veniți doar cu o versiune, pe care eventual o puteți edita în comentarii.
1. Daniela Hendea – De la est la vest
Mă-nvoisem de la serviciu cu o oră mai devreme, timp să traversez orașul până-n partea de vest,
timp să mai prind deschis. Am parcat în spate, am verificat o dată locația pe telefon, am dat apoi
ocol clădirii. Pe geamul vitrinei se lăfăia afișul festivalului românesc. Aici e. Clopoțelul mi-a
trădat prezența, iar o pereche de ochi s-a- ndreptat spre mine.
„Hello. Bună seara” am îngăimat.
Din spatele tejghelei femeia mai în vârstă, bondoacă mi-a răspuns la salut c-o scurtă-nclinare din
cap, în timp ce-și dezlega șorțul la spate. Am înșfăcat un coș, m-am pierdut printre rafturi. La
nivelul ochilor se perindau borcane cu castraveți murați, zacuscă, salată de vinete. La picioare
pachete de napolitane, foietaje de cremșnit. Am pus mâna pe-un borcănaș de vegeta. I-am
dezșurubat capacul, mi-am apropiat nările de pielița de aluminiu care-l sigila, și-am inspirat. Așa
mirosea și supa lui mami – v-am lăsat mâncare pe aragaz, s-o- ncălzești, dar să ai grijă cum umbli
cu focul – pe care-o sorbeam cu zgomot după școală. Făină de mălai, să nu plec fără făină de
mălai. M-am îndreptat spre casa de marcat, unde se postase femeia-n așteptare.
„Aveți ciorbă de perișoare?!” am scăpat o exclamație la vederea scrisului mare de mână pe hârtia
lipită de perete. ”Cum să mai avem ciorbă de perișoare, nu vedeți cât e ceasul? Mai sunt zece
minute până la ora închiderii, și dumneavoastră vă arde de ciorbă de perișoare? Mâine.” „Mâine,
cum să nu,” am aprobat. Un zâmbet de nestăpânit mi se-ntindea pe față în timp ce mă-nhămam la
pungile de plastic.
2. Savu Popa – Mirosea a sarmale
În toiul verii mirosea a sarmale ca la Crăciun. Eram un pic ameţit berea nu era atât de rece şi avea un gust de ploaie amăruie afară chiar ploua ploua de trăznea apa a inundat tot coridorul a trebuit să aducem toate cârpele din baie mai mult a trebuit să îmi sacrific şi eu o pereche de pantaloni cam rupţi telefonul îmi vibra mi s-a rupt o parte din măseaua de minte ploua cu gheaţă în stația de vizavi de la Cibin femei cu sacoșele pline alergau după autobuzele sub formă de rude de salam. Femeia cu cățelul a ieșit din lift pe o asemenea vreme. Era linişte în creierul meu . Cineva făcea sarmale şi mirosea ca la un Crăciun de altădată în toiul verii poate că după ploaia asta afurisită va începe să ningă doar în clipele în care nici unul dintre noi nu va fi pe fază.
3. Ofelia Prodan – ***
Toată săptămâna, Victoriţa ghiceşte în cafea, numai duminica nu vrea cu niciun chip. Atunci se îmbracă sărăcăcios, îşi ciufuleşte bine părul, îşi dă cu funingine pe faţă şi iese la cerşit în parc. Dar nimeni nu se îndură să-i dea vreun ban, ba o şi alungă, şi Victoriţa nu zice nici pâs.
Ea ştie că a doua zi se va îmbrăca în rochia violet de mătase lucioasă şi multe doamne cochete din lumea bună îi vor ciuguli vorbele meşteşugite din gura ei frumos rujată, holbându-şi ochii rimelaţi la figurile obscur conturate pe fundul ceștii de cafea. Tot ele îi vor lăsa o sumă frumuşică de bani, încât Victoriţa se simte regină în garsoniera ei cu covor persan, perdele cu fir de aur și carpete cu răpirea din serai. Numai duminica se face urâtă şi cerşeşte cu glas plângăcios şi nimeni nu ştie ce-o apucă, nici măcar ea, care suspină şi acum în taină după vremurile trecute, când era o fată zdravănă şi frumoasă şi hălăduia prin toată țara cu un cuţitar bărbos cu dinţi de aur în gură.
Mi-a prins bine pauza de o săptămîna cu aTELierul. dacă vă propuneam o temă săptămâna trecută, nu cred că aș fi putut să am o abordare diferită de ceea ce am făcut săptămînile trecute.
azi, după plimbarea la brașov, consider că tema aleasă pentru cel de-al șaselea atelier e foarte cool.
ea sună așa. scrieți un poem (să zicem maxim de 30 de rînduri) care să înceapă cu următoarea sintagmă (tăietura versului pentru propoziția dată rămîne la latitudinea fiecăruia)
“știi să calculezi masa molară a constantei perimetrice a hexatedrului, dar nu stii a face o funda”
am descoperit și alte comori în brașov, pe care le voi folosi în poemele mele, dar pe asta am zis să o împart cu voi.
și acum deja clasicele informații:
deadline: duminică 11 martie (ora 22:45).
voi alege trei texte sau cinci, dacă primesc variante foarte bune.
același format pt textele remarcabile (1,5, TNR, word) mail sau PM facebook după verdict.
sursa: https://www.instagram.com/p/BC460csJD6G/
https://www.instagram.com/p/BC460csJD6G/
Iată ce a ieșit:
Daniela Hendea – Fundă la șireturi
„Știi să calculezi masa molară a constantei perimetrice
a hexatedrului, dar nu stii a face o fundă” mustrare-n
grafitti albastru sub geamuri cu gratii
de fier forjat, la școala
specială.
Crede-mă, acceptarea
implică adaptarea la grup, se-ntâmplă
din afară-năuntru. Înainte
să trasăm bucla pe grafic la algebră, înnodăm
șireturile-n fundă. Înainte
de-a desena săgeata într-o reacție chimică, lămurim
mașinăria interacțiilor sociale.
Axiomă: a funcționa într-o societate presupune
subordonarea funcțiilor motorii grosiere și fine
gesturilor universal recunoscute ca
firești.
Te-ai dumirit? De-aceea, scumpul meu, mai ușurel
cu măsurarea distanțelor dintre planete,
indentificarea subspeciilor de rechini, avem
treabă să te integrăm, cu poziționarea
corectă a degetelor pe furculiță și creion, coordonarea
brațului cu piciorul opus, pentru a mărșălui ireproșabil
în formație.
Corolar: rândurile unei formații se rup
numai când
ți se desface funda la șireturi.
Viorica Lazăr – Poem fundă
roiesc prin hol de-o săptămână.
copiii-s iar răciţi cobză. mintea mea survolează pe o dâra unei linii
ce-şi suflă mucii simt într-un ciob primordial îmi detectează cureaua de siguranţă
mi se deshide singur dulapul hainele ştiu azi ceva despre transparenţă
fug de mine mă-ntreb dacă uşile s-au deschis singure
o iau din fundul dulapului şi mă uit cu gust amar câte intră într-un cub şi
cu ce dracu să mă îmbrac ar trebui să-mi controlez sânii aşa mi s-a zis la ultimul control
dacă m-am spălat mai trebuie să mă şi îmbrac
în timpul cât îmi vizulizez trupul ca un hexaedru îmi fac o cruce peste
mîna sprijinită de-un umeraş. asta nu-mi mai e bună alta
nu se potriveşte asta nu merge decât în parc asta e descusută, sunt
bulimică sau ce naiba? asta nu se închide bine mâine nu mai mănânc nimic.
nu e nevoie de mine pentru nimic în lume îmi zic niciun pantalon nicio cămaşă
n-are nimic de-a face cu mine aş purta ceva altceva. de plictiseală mi-am luat telefonul cică
să verific. ştiu că în definitiv mă păcălesc că totul e ok găsesc că mi-ar sta
bine că le-ar sta tuturor nişte iegări o bluză care m-ascunde. caut
şosetele perechi între timp strâng de pe jos şerveţelele cu muci lăsate de copii jucăriile, pompiţele, blistere şi sticluţele cu medicamente, paharele cu suc şi ceai, creioanele colorate, hârtiile şi carnetele de elev. îmi vine pe limbă doar prima literă din idee, şi peste toate rămâne doar asta: dacă am azi un accident totuşi măcar să am chiloţi şi sosete sub geamuri în conformitate cu standardele de performanţă. azi am decis să nu mai încerc să decid totul în timp mi-e egal să trăiesc în prezent dar pentru asta trebuie să fiu deosebită pe hol dau de fiică-mea stresată că a lipsit cum a fost bolnavă
şi că acum o ascultă profa. îmi vine să-i dau una şi-i urlu: eu ţi-am zis să îţi iei lecţiile şi să-ţi înveţi în fiecare zi. “marie marie ia să-mi spui tu mie”, tu mama, nu mă mai înnebuni,
nu-mi răspunde înapoi nesimţit-o, că eu mă gândesc la viitorul tău, eu ţi-amintesc şi eu te ajut la materiile grele. da, “ştii să calculezi masa molară a constantei perimetrice a hexatedrului, dar nu ştii a face o fundă.” I-aş zice că a greşit că face parte din generaţia bulşit.dar nu-i zic nimic. înţeleg că nu are rost. e ca şi cum ai vrea să te sinucizi d-zeu să mă ierte. pe vremuri eram bună.
Daniel Bîrzu – Hexatedru
“știi să calculezi masa molară a constantei perimetrice a hexatedrului, dar nu știi a face o fundă”
au spus experții când te-au consultat
tu priveai pe geam pieziș probabil încă te
întrebai de ce știind masa molară a fiecărui lucru nu
ți-e de ajuns să fii fericit
parcările sunt goale și mașinile
trec pe lângă tine ca și cum ai fi cel mai periculos om
din univers
te depășesc
de ce nu știi să faci o fundă
la această întrebare nimeni nu îți poate răspunde
poate pentru că degetale tale sunt prea scurte
și tot timpul
meditezi în momentul
în care încerci să înnozi firele
deși știi că cineva a tras sforile și pentru tine
un păpușar priceput / talentat
la matematică dar nu și la
lucruri practice
spre exemplu: ai putea sa te întrebi ce este un hexatedru
și la ce îți folosește să-i calculezi masa molară a constantei perimetrice
poate dacă el ar fi orașul în care stai
și ai vrea să știi perimetrul străzilor pe care te poți pierde
dar deja ești pierdut
pentru că demult nu ai mai ascultat o melodie rock
(îți plăcea atât de mult)
poate fiindcă nu ai avut copii pe care să-i duci
la kindergarden
și nu ai făcut funde la ghetuțele lor mici
și asta spune mult despre tine
a conchis expertul
Gabriela Ana Bălan – Hexatedru
Vorba lui Motto: ,,știi să calculezi masa molară a constantei perimetrice a hexatedrului, dar nu stii a face o funda”
H ei, dacă înghiți un sâmbure de portocală
E posibil să calculezi distanța din iad până în rai!
X onia, când îmi va crește un portocal pe mormânt
A dună rădăcinile care îmi ies din piept,
T aie ultimele cifre, înmulțește cu ele ce a mai rămas după noi,
E xtrage radicalul și împarte la doi.
D eschide palmele, citește din ele ca dintr-o carte,
R upe filele, suflă-le în vânt și din praful rămas, culege pentru mine
U n hexatedru, osul cel mai negru din moarte!
De data am invocat muzica, i-am lăsat pe japonezii de la Mono să dea tonul poemelor. Și formularea temei a fost mult mai ușoară.
al patrulea atelier vine cu o abordare mult mai simplă și cu reguli mult mai puține.
veți asculta piesa trupei Mono (știu că are aproape 12 minute, dar eu spun că merită) și veți scrie un poem nu mai lung de 20 de rînduri (strofele vi le organizați după bunul plac) cu titlul piesei, pure as snow.
sper că voi alege și de data asta măcar 3 poeme.
Daniela Hendea
Pure as snow
Când am silabisit în gând, cu ochii
la viza proaspătă din pașaport,
A-me-ri-ca, nu-mi imaginam
un câmp întins, cu zăpada până la genunchi,
în Kansas.
Dacă am survolat prin hublou ghețarii
din Antarctica, n-a fost
să mă-npotmolesc la câțiva pași de stația
unde pufăie cu motorul pornit autobuzul
de 8:30am spre universitate.
Repet cu voce tare A-me-ri-ca! Literele
se sparg în particule almost as pure as
snow.
Viorica Lazăr
pur ca zăpada
auzi auzi auzi auzi auzi auzi auzi auzi auzi
vezi vezi vezi vezi vezi vezi vezi vezi vezi
simți simți simți simți simți simți simți simți
mișcă mișcă mișcă mișcă mișcă mișcă mișcă
sunt eu sunt eu sunt eu sunt eu eu sunt
ce ne vom face cu acest prunc când se va naște?
ce ne vom face cu acest prunc când se va naște
pune mâna pe pântece îl simți e acolo sughite
lovește lovește e cu capul în jos așa stau ei
înainte de a se naște înainte de a se naște
viață viață viață viață viață viață viață fără păcat
simți? va fi băiat? va fi fată?
te iubesc draga mea. te iubesc eu
ei trebuie să fie îi aud îi aud îi aud îi aud îi aud îi aud
vreau să-i văăăăăăăăăăăăăăd
nu văd nimic nu văd nimic mă strânge mă strănge
un zid mă sufocă maaaaaaamaaaaaaa
plâng și țip. mă iei în brațele tale azi te simt
pentru prima oară mai e așa de puțin și aud aceste voci
pripite sunete stridente și nesigure ah mama vin dar curge sânge
Emil-Iulian Sude
pur ca zăpada
dozatorul
filtrează apa de apă
memoria duşilor de memoria actualilor de memoria viitorilor de
memoria amalgamată
de memoria memorie
mama un țurțure îl ajută
pe tata să ningă cu mine
cu tine cu voi amândoi
ningem noi peste voi
voi peste noi parcă
ne amintim
cu nevăzutele piei albe
ale nevăzuților dinți din
nevăzutele friguri
şi ne rostogolim prin memorie bulgări de la o minte la alta nefiresc creşte memoria peste memorie