Tag: poem

De data aceasta am lăsat hazardul (nu Eden Hazard) să ne construiască poemele. Am intrat și eu în hora de pe QPOEM, dar am ales nu trei, ci patru texte pe care le-am remarcat. Iată cum am formulat jocul.

Și am ajuns și la aTELierul al III-lea. De data asta, un exercițiu care invocă Zeul Aleator. Important este să nu trișați, ci să mergeți pe ideea propusă, orice intervenție rațională sau subiectivă stricînd mecanismul.
1. alegeți o carte din bibliotecă (nu contează ce carte), poate fi cartea pe care o citiți acum.
2. deschideți la pagina 32 și notați-vă primul rînd și cuvîntul care se continuă pe al doilea rînd (dacă e cazul);
3. numărul de cuvinte pe care îl veți obține vă va detemina numărul de versuri pe care îl va avea poemul vostru.
4. fiecare vers va conține unul dintre cuvintele respective (aici aveți libertatea de construcție). nu e musai ca ordinea să fie cea din text și nici nu aveți vreo poziție pentru fiecare cuvînt în structura versului.
5. folosiți fiecare cuvînt într-un singur vers și nu luați sintagme, chiar dacă ele au sens în textul inițial.
6. marcați cu bold cuvintele împrumutate din carte
7. titlul poemului va fi fie titlul cărții din care ați luat acel prim rînd, fie titlul capitolului respectiv.

Să vedem ce a ieșit:

Andreea Maftei

Pagina 32: Visul din pavilionul roşu – Cao Xueqin
„…la palatul zânei Jing Huan, să lămurim cu cine-şi va uni destinul…”

*

În camera alăturată ea îşi pieptănă părul, îndelung.  La ora aceasta
trebuie să fie la biserică. Dar nici palatul  bărbatului nu o încântă
nici hainele lui scumpe, nici figura de aventurier îngâmfat.
Ce „zână” i-ar mai  admite păcatele de muritor banal?
Poate Jing Huan, singura care
i-ar lămuri nenorocirile. La altar. Îl va lăsa să renască
prin rugul primei rugăciuni. Cu cine îşi va intona primul gest
murmurat, n-ar înțelege. Nici ea. Ce-ar spune în momentul
când îşi va uni pleoapele cu prima lacrimă văzută prin cercul
destinului?
(E a doua oară când își reface poalele rochiei.
Nimic nu se potrivește. Nici emoția, nici machiajul curs.)

Armina Flavia Adam

,,Tavanul se făcuse cer, iar stelele clipoceau printre petele vagi”- ,,Luna Zadar”, Adrian Alui Gheorghe, pag.32

După câteva ore mă identificam cu tavanul
Limba mi se lipise de întunericul gurii
Făcuse priză cu moleculele de salivă

Clipeam luna se ghemuise pe cer
Eram iar în sevraj- un corp fragil încapsulat într-un uter elastic

O mie de voci clipoceau în zadar
Nu auzeam decât stelele în crescendo
Lumina vârându-se printre crăpăturile din pereți
Așa cum petele de cafea se strecoară
În fisurile vagi, aproape de neobservat, ale smalțului.

Viorica Lazăr

Arta minimalismului (Regina Wong)
“Crezi că deții mai multe lucruri decât ai nevoie”

AI tot ce-ți dorești
și poate CREZI
CĂ nu ar trebui
MAI grav
DECÂT să-ți faci griji este să
vrei să DEȚII ce există pentru tine
iar MULTE idei nu poți să ai
înainte de a numi orice LUCRURI
tu nu exiști pentru că nu e de nimeni NEVOIE.

Andrei Zbîrnea

“sindical, în corporații adesea anonime. În timp ce unii (în principal…)” (George Ritzer, Mcdonalizarea societății)

Mcdonalizarea societății

primesc informații care ADESEA
nu-mi folosesc. departe de mediul SINDICAL (a)septic
departe de CORPORAȚII
am tot CE-mi trebuie ca să administrez un bloc cu opt etaje
UNII nu mă cred
Alții nu au TIMP și tot nu mă cred
ÎN stare să
în fiecare luni postez ANONIM indicatorul apometrelor pe blog
ÎN fiecare cifră găsesc ziua de naștere
A unei iubite din trecutul mai mult sau
Mai puțin ÎNdepărtat

Mihók Tamás (bonus track)

„demult planul să mă distrugă. s-a bazat numai pe el însuși” (Thomas Bernhard, Frig)

FRIG

exersa numai cu paratrăsnetul dansul la bară
mânca semințe de in să-și distrugă flora intestinală
se uita în soare și se baza pe-o lopată
avea o gură ciungă din care demult cânta la muzicuță
planul era să învețe aritmetică peste ocean
însăși chiverniseala nu i-a priit în timpul respirației
pe el n-avea cine să-l admire deci a rămas nevătămat