aTELier(VI)

Mi-a prins bine pauza de o săptămîna cu aTELierul. dacă vă propuneam o temă săptămâna trecută, nu cred că aș fi putut să am o abordare diferită de ceea ce am făcut săptămînile trecute.

azi, după plimbarea la brașov, consider că tema aleasă pentru cel de-al șaselea atelier e foarte cool.

ea sună așa. scrieți un poem (să zicem maxim de 30 de rînduri) care să înceapă cu următoarea sintagmă (tăietura versului pentru propoziția dată rămîne la latitudinea fiecăruia)

“știi să calculezi masa molară a constantei perimetrice a hexatedrului, dar nu stii a face o funda”

am descoperit și alte comori în brașov, pe care le voi folosi în poemele mele, dar pe asta am zis să o împart cu voi.

și acum deja clasicele informații:

deadline: duminică 11 martie (ora 22:45).

voi alege trei texte sau cinci, dacă primesc variante foarte bune.

același format pt textele remarcabile (1,5, TNR, word) mail sau PM facebook după verdict.

sursa: https://www.instagram.com/p/BC460csJD6G/

https://www.instagram.com/p/BC460csJD6G/

Iată ce a ieșit:

Daniela HendeaFundă la șireturi

„Știi să calculezi masa molară a constantei perimetrice
a hexatedrului, dar nu stii a face o fundă” mustrare-n
grafitti albastru sub geamuri cu gratii
de fier forjat, la școala
specială.

Crede-mă, acceptarea
implică adaptarea la grup, se-ntâmplă
din afară-năuntru. Înainte
să trasăm bucla pe grafic la algebră, înnodăm
șireturile-n fundă. Înainte
de-a desena săgeata într-o reacție chimică, lămurim
mașinăria interacțiilor sociale.

Axiomă: a funcționa într-o societate presupune
subordonarea funcțiilor motorii grosiere și fine
gesturilor universal recunoscute ca
firești.

Te-ai dumirit? De-aceea, scumpul meu, mai ușurel
cu măsurarea distanțelor dintre planete,
indentificarea subspeciilor de rechini, avem
treabă să te integrăm, cu poziționarea
corectă a degetelor pe furculiță și creion, coordonarea
brațului cu piciorul opus, pentru a mărșălui ireproșabil
în formație.

Corolar: rândurile unei formații se rup
numai când
ți se desface funda la șireturi.

Viorica LazărPoem fundă

roiesc prin hol de-o săptămână.
copiii-s iar răciţi cobză. mintea mea survolează pe o dâra unei linii
ce-şi suflă mucii simt într-un ciob primordial îmi detectează cureaua de siguranţă
mi se deshide singur dulapul hainele ştiu azi ceva despre transparenţă
fug de mine mă-ntreb dacă uşile s-au deschis singure
o iau din fundul dulapului şi mă uit cu gust amar câte intră într-un cub şi
cu ce dracu să mă îmbrac ar trebui să-mi controlez sânii aşa mi s-a zis la ultimul control
dacă m-am spălat mai trebuie să mă şi îmbrac
în timpul cât îmi vizulizez trupul ca un hexaedru îmi fac o cruce peste
mîna sprijinită de-un umeraş. asta nu-mi mai e bună alta
nu se potriveşte asta nu merge decât în parc asta e descusută, sunt
bulimică sau ce naiba? asta nu se închide bine mâine nu mai mănânc nimic.
nu e nevoie de mine pentru nimic în lume îmi zic niciun pantalon nicio cămaşă
n-are nimic de-a face cu mine aş purta ceva altceva. de plictiseală mi-am luat telefonul cică
să verific. ştiu că în definitiv mă păcălesc că totul e ok găsesc că mi-ar sta
bine că le-ar sta tuturor nişte iegări o bluză care m-ascunde. caut
şosetele perechi între timp strâng de pe jos şerveţelele cu muci lăsate de copii jucăriile, pompiţele, blistere şi sticluţele cu medicamente, paharele cu suc şi ceai, creioanele colorate, hârtiile şi carnetele de elev. îmi vine pe limbă doar prima literă din idee, şi peste toate rămâne doar asta: dacă am azi un accident totuşi măcar să am chiloţi şi sosete sub geamuri în conformitate cu standardele de performanţă. azi am decis să nu mai încerc să decid totul în timp mi-e egal să trăiesc în prezent dar pentru asta trebuie să fiu deosebită pe hol dau de fiică-mea stresată că a lipsit cum a fost bolnavă
şi că acum o ascultă profa. îmi vine să-i dau una şi-i urlu: eu ţi-am zis să îţi iei lecţiile şi să-ţi înveţi în fiecare zi. “marie marie ia să-mi spui tu mie”, tu mama, nu mă mai înnebuni,
nu-mi răspunde înapoi nesimţit-o, că eu mă gândesc la viitorul tău, eu ţi-amintesc şi eu te ajut la materiile grele. da, “ştii să calculezi masa molară a constantei perimetrice a hexatedrului, dar nu ştii a face o fundă.” I-aş zice că a greşit că face parte din generaţia bulşit.dar nu-i zic nimic. înţeleg că nu are rost. e ca şi cum ai vrea să te sinucizi d-zeu să mă ierte. pe vremuri eram bună.

Daniel BîrzuHexatedru

“știi să calculezi masa molară a constantei perimetrice a hexatedrului, dar nu știi a face o fundă”
au spus experții când te-au consultat
tu priveai pe geam pieziș probabil încă te
întrebai de ce știind masa molară a fiecărui lucru nu
ți-e de ajuns să fii fericit

parcările sunt goale și mașinile
trec pe lângă tine ca și cum ai fi cel mai periculos om
din univers
te depășesc

de ce nu știi să faci o fundă

la această întrebare nimeni nu îți poate răspunde
poate pentru că degetale tale sunt prea scurte
și tot timpul
meditezi în momentul
în care încerci să înnozi firele

deși știi că cineva a tras sforile și pentru tine
un păpușar priceput / talentat
la matematică dar nu și la
lucruri practice

spre exemplu: ai putea sa te întrebi ce este un hexatedru
și la ce îți folosește să-i calculezi masa molară a constantei perimetrice

poate dacă el ar fi orașul în care stai
și ai vrea să știi perimetrul străzilor pe care te poți pierde

dar deja ești pierdut
pentru că demult nu ai mai ascultat o melodie rock
(îți plăcea atât de mult)

poate fiindcă nu ai avut copii pe care să-i duci
la kindergarden
și nu ai făcut funde la ghetuțele lor mici

și asta spune mult despre tine

a conchis expertul

Gabriela Ana BălanHexatedru

Vorba lui Motto: ,,știi să calculezi masa molară a constantei perimetrice a hexatedrului, dar nu stii a face o funda”

H ei, dacă înghiți un sâmbure de portocală
E posibil să calculezi distanța din iad până în rai!
X onia, când îmi va crește un portocal pe mormânt
A dună rădăcinile care îmi ies din piept,
T aie ultimele cifre, înmulțește cu ele ce a mai rămas după noi,
E xtrage radicalul și împarte la doi.
D eschide palmele, citește din ele ca dintr-o carte,
R upe filele, suflă-le în vânt și din praful rămas, culege pentru mine
U n hexatedru, osul cel mai negru din moarte!

aTELier(IV)

sursa: wallpaperup.com

De data am invocat muzica, i-am lăsat pe japonezii de la Mono să dea tonul poemelor. Și formularea temei a fost mult mai ușoară.

al patrulea atelier vine cu o abordare mult mai simplă și cu reguli mult mai puține.

veți asculta piesa trupei Mono (știu că are aproape 12 minute, dar eu spun că merită) și veți scrie un poem nu mai lung de 20 de rînduri (strofele vi le organizați după bunul plac) cu titlul piesei, pure as snow.

sper că voi alege și de data asta măcar 3 poeme.

Daniela Hendea

Pure as snow

Când am silabisit în gând, cu ochii
la viza proaspătă din pașaport,
A-me-ri-ca, nu-mi imaginam
un câmp întins, cu zăpada până la genunchi,
în Kansas.

Dacă am survolat prin hublou ghețarii
din Antarctica, n-a fost
să mă-npotmolesc la câțiva pași de stația
unde pufăie cu motorul pornit autobuzul
de 8:30am spre universitate.

Repet cu voce tare A-me-ri-ca! Literele
se sparg în particule almost as pure as
snow.

Viorica Lazăr

pur ca zăpada

auzi auzi auzi auzi auzi auzi auzi auzi auzi
vezi vezi vezi vezi vezi vezi vezi vezi vezi
simți simți simți simți simți simți simți simți
mișcă mișcă mișcă mișcă mișcă mișcă mișcă
sunt eu sunt eu sunt eu sunt eu eu sunt
ce ne vom face cu acest prunc când se va naște?
ce ne vom face cu acest prunc când se va naște
pune mâna pe pântece îl simți e acolo sughite
lovește lovește e cu capul în jos așa stau ei
înainte de a se naște înainte de a se naște
viață viață viață viață viață viață viață fără păcat
simți? va fi băiat? va fi fată?
te iubesc draga mea. te iubesc eu
ei trebuie să fie îi aud îi aud îi aud îi aud îi aud îi aud
vreau să-i văăăăăăăăăăăăăăd
nu văd nimic nu văd nimic mă strânge mă strănge
un zid mă sufocă maaaaaaamaaaaaaa
plâng și țip. mă iei în brațele tale azi te simt
pentru prima oară mai e așa de puțin și aud aceste voci
pripite sunete stridente și nesigure ah mama vin dar curge sânge

Emil-Iulian Sude

pur ca zăpada

dozatorul
filtrează apa de apă
memoria duşilor de memoria actualilor de memoria viitorilor de
memoria amalgamată
de memoria memorie

mama un țurțure îl ajută
pe tata să ningă cu mine
cu tine cu voi amândoi
ningem noi peste voi
voi peste noi parcă
ne amintim

cu nevăzutele piei albe
ale nevăzuților dinți din
nevăzutele friguri

şi ne rostogolim prin memorie bulgări de la o minte la alta nefiresc creşte memoria peste memorie

eram parcă suntem ființa
omului de zăpadă

aTELier (III)

sursa: yankeesroom.com

De data aceasta am lăsat hazardul (nu Eden Hazard) să ne construiască poemele. Am intrat și eu în hora de pe QPOEM, dar am ales nu trei, ci patru texte pe care le-am remarcat. Iată cum am formulat jocul.

Și am ajuns și la aTELierul al III-lea. De data asta, un exercițiu care invocă Zeul Aleator. Important este să nu trișați, ci să mergeți pe ideea propusă, orice intervenție rațională sau subiectivă stricînd mecanismul.
1. alegeți o carte din bibliotecă (nu contează ce carte), poate fi cartea pe care o citiți acum.
2. deschideți la pagina 32 și notați-vă primul rînd și cuvîntul care se continuă pe al doilea rînd (dacă e cazul);
3. numărul de cuvinte pe care îl veți obține vă va detemina numărul de versuri pe care îl va avea poemul vostru.
4. fiecare vers va conține unul dintre cuvintele respective (aici aveți libertatea de construcție). nu e musai ca ordinea să fie cea din text și nici nu aveți vreo poziție pentru fiecare cuvînt în structura versului.
5. folosiți fiecare cuvînt într-un singur vers și nu luați sintagme, chiar dacă ele au sens în textul inițial.
6. marcați cu bold cuvintele împrumutate din carte
7. titlul poemului va fi fie titlul cărții din care ați luat acel prim rînd, fie titlul capitolului respectiv.

Să vedem ce a ieșit:

Andreea Maftei

Pagina 32: Visul din pavilionul roşu – Cao Xueqin
„…la palatul zânei Jing Huan, să lămurim cu cine-şi va uni destinul…”

*

În camera alăturată ea îşi pieptănă părul, îndelung.  La ora aceasta
trebuie să fie la biserică. Dar nici palatul  bărbatului nu o încântă
nici hainele lui scumpe, nici figura de aventurier îngâmfat.
Ce „zână” i-ar mai  admite păcatele de muritor banal?
Poate Jing Huan, singura care
i-ar lămuri nenorocirile. La altar. Îl va lăsa să renască
prin rugul primei rugăciuni. Cu cine îşi va intona primul gest
murmurat, n-ar înțelege. Nici ea. Ce-ar spune în momentul
când îşi va uni pleoapele cu prima lacrimă văzută prin cercul
destinului?
(E a doua oară când își reface poalele rochiei.
Nimic nu se potrivește. Nici emoția, nici machiajul curs.)

Armina Flavia Adam

,,Tavanul se făcuse cer, iar stelele clipoceau printre petele vagi”- ,,Luna Zadar”, Adrian Alui Gheorghe, pag.32

După câteva ore mă identificam cu tavanul
Limba mi se lipise de întunericul gurii
Făcuse priză cu moleculele de salivă

Clipeam luna se ghemuise pe cer
Eram iar în sevraj- un corp fragil încapsulat într-un uter elastic

O mie de voci clipoceau în zadar
Nu auzeam decât stelele în crescendo
Lumina vârându-se printre crăpăturile din pereți
Așa cum petele de cafea se strecoară
În fisurile vagi, aproape de neobservat, ale smalțului.

Viorica Lazăr

Arta minimalismului (Regina Wong)
“Crezi că deții mai multe lucruri decât ai nevoie”

AI tot ce-ți dorești
și poate CREZI
nu ar trebui
MAI grav
DECÂT să-ți faci griji este să
vrei să DEȚII ce există pentru tine
iar MULTE idei nu poți să ai
înainte de a numi orice LUCRURI
tu nu exiști pentru că nu e de nimeni NEVOIE.

Andrei Zbîrnea

“sindical, în corporații adesea anonime. În timp ce unii (în principal…)” (George Ritzer, Mcdonalizarea societății)

Mcdonalizarea societății

primesc informații care ADESEA
nu-mi folosesc. departe de mediul SINDICAL (a)septic
departe de CORPORAȚII
am tot CE-mi trebuie ca să administrez un bloc cu opt etaje
UNII nu mă cred
Alții nu au TIMP și tot nu mă cred
ÎN stare să
în fiecare luni postez ANONIM indicatorul apometrelor pe blog
ÎN fiecare cifră găsesc ziua de naștere
A unei iubite din trecutul mai mult sau
Mai puțin ÎNdepărtat

Mihók Tamás (bonus track)

„demult planul să mă distrugă. s-a bazat numai pe el însuși” (Thomas Bernhard, Frig)

FRIG

exersa numai cu paratrăsnetul dansul la bară
mânca semințe de in să-și distrugă flora intestinală
se uita în soare și se baza pe-o lopată
avea o gură ciungă din care demult cânta la muzicuță
planul era să învețe aritmetică peste ocean
însăși chiverniseala nu i-a priit în timpul respirației
pe el n-avea cine să-l admire deci a rămas nevătămat