Andrei Zbîrnea este absolvent al Masterului de Probațiune din cadrul Facultăţii de Sociologie și Asistență Socială. Publică în 2011 volumul de poeme Rock în Praga (Editura Herg Benet), urmat de #kazim(contemporani cu primăvara arabă), la aceeași casă de editură, în 2014. Poeziile sale au apărut în revistele literare: Zona Nouă, Tiuk!, Conta, Zona Literară, Tribuna, Timpul, Poesis Internațional și Familia, Ramuri și România Literară. A fost inclus și într-o serie de antologii, printre care amintim: Cele mai frumoase poeme din 2011 (Tracus Arte, 2012), Cele mai frumoase poezii ale anului (Adenium, 2014), Ziduri între vii (Zona Publishers, 2015), #Rezist!Poezia (Paralela 45, 2017). În 2015 a obținut marele premiu al Festivalului Antares (Galați, Brăila, Sulina) pentru poezie. Este redactor muzical al revistei Observator Cultural și inițiator, alături de Iulia Militaru și Felix Nicolau, al serilor de performance poetic Blitz Show Revival. Noua sa carte se numește Turneul Celor Cinci Națiuni. Volumul a fost publicat de Editura frACTalia. În prezent, lucrează împreună cu poetul danez Claus Ankersen la un proiect intitulat Pink Pong (Pink Floyd – Ping Pong poetic).
Referințe critice (selectiv):
Andrei Zbîrnea este, în cele din urmă, un romantic, ce recompune din cioburi o biografie sentimentală. E ciudat să descoperi la un poet tânăr de la începutul secolului XXI ceva din înflăcărările, dar şi din tonul tandru şi demodat al lui Jacopo Ortis. Cititorul volumului Rock în Praga îi va accepta candorile pentru că nu e nimic trişat sau mimat în vocea lui. (Claudiu Komartin)
Andrei rămâne un soi de terorist poetic, sentimental, care împarte temător cadavre de hârtie în stânga și în dreapta, pe fundalul unei muzici venite din alte lumi. (Lavinia Bălulescu)
Andrei Zbîrnea e atent ca puțini alți poeți de azi la tăietura grafică a versului, pe care o „joacă” în toate felurile posibile – încât textele lui îți iau ochii încă înainte de a le citi. Dar, dincolo de tehnicismul acesta grafic, impresia mea că Zbîrnea e un confesiv pur-sânge care încearcă din răsputeri să se camufleze. Nu reușește, din fericire – ba chiar îl scapă gura într-un rând, când o spune pe șleau: „confesiunea e singura ta armă”. (Radu Vancu)
Andrei Zbîrnea și-a găsit material poetic din forme urbane de escapism, alimentate cu o pasiune adictivă. Game-boarduri, rezumatele meciurilor de tenis, mersul rutinant la Ikea sau decupajele din serialele ritualice compun peisajul auster al acestor poeme. E printre puținii la care austeritatea e ludică și ludicul auster. (Alina Purcaru)
Deja exersat de vreo două volume încoace în radiografii contemporane, Andrei Zbîrnea își perfecționează acum incizia socială prin prelucrarea metaforei sportive. (Andreea Pop)
Nu sunt un mare sportiv. La rezistență eram un dezastru, prin liceu. Mai câștigam ceva la viteză și la săritura în groapa cu nisip. Dar când e vorba despre poezie, devin atent. Andrei Zbîrnea m-a făcut atent. La text. După ce treci peste trimiterile sportive, pe care le pricepi cum poți, rămân spațiile pe care, ca cititor, ești obligat să le completezi. Despre asta e vorba, până la urmă. A/Z știe să deschidă un traseu care trebuie dus până la capăt. (Radu Andriescu)
Zbîrnea câştigă în jocul cu filme şi cărţi pentru că îl tratează postmodern, cu detaşare ironică şi critică subversivă. La el şi viaţa este tot un lichid cu fâţ-fâţ aberant. Dotat cu ochi poetici exoftalmici, el vede tot, la 360 de grade. Marea armă este însă veninul cinic: nici nu tâmpit nu se va încumeta să muşte din poezia lui. (Felix Nicolau)
Andrei Zbîrnea scrie despre convulsiile din real life, precum si despre acelea din second life, decupând cu precizie cuvinte și texturi, scoțând fluturi din scalpuri și performând fără efort pe trapezele culturii înalte. (Ioana Nicolaie)
Cu discrete citate din Mircea Ivănescu (kazim, nepot al lui mopete, ce preferă știrile și ecranele știrilor), cu versurile lui Emil Brumaru imaginate pe zidul Pentagonului, există o lume în care „dihania”, „pocitania”, emite amenințări surde pentru heteronimele lui Andrei Zbîrnea (iar la un moment dat „dihania” privește la orașul Kiev). Volumul Kazim devine astfel o mărturie importantă, de calitate, despre o lume ce nu va mai exista în curând, din care va fi dispărut twitterul, în speță comunicarea. Cumva a început să vină? (Dan Gulea)
Semnalez, aşadar, coerenţa discursului poetic al lui Andrei Zbîrnea, care există în pofida aparentei dislocări suprarealiste şi a deconcertantului, la prima privire, eclectism al imaginilor şi ideilor. (…) Trimiterile la evenimente politice cu ecouri şi implicaţii mondiale precum „Primăvara Arabă”, „Euromaidan” (manifestarea din centrul Kievului care a dus la căderea regimului lui Viktor Ianukovici în primăvara lui 2014), manifestaţiile din Piaţa Taksim, din Istanbul, iscate dintr-un motiv care ţine de ecologism şi transformate rapid în protest împotriva regimului Erdoğan, pun în evidenţă o conştiinţă atentă ca un seismograf la derapajele secolului. (Radu Voinescu)
Interesant ca discurs poetic este Andrei Zbîrnea, poet pe care l-am mai citit pe ici, colo, de fiecare dată remarcînd disponibilitatea de a emite semnale poetice dintr-o intimitate pe al cărei teren se confruntă elementele biografice, traumele din abisul memoriei, cu o absorbţie lejeră a cotidianului barbarizat. (Adrian Alui Gheorghe)
Andrei Zbîrnea face poezie din realitatea imediată, disecând-o lucid şi ironic, cu precizia unui cibernetician care ştie să codeze lumea într-un limbaj perfect recognoscibil noii generaţii. O poezie fractalică, pe alocuri absconsă, cu o alternanţă melodioasă de armonii şi dizarmonii, „#kazim” este însăşi poezia născută din zbaterile celui care încearcă să înţeleagă această minunată lume nouă. (Silvia Dumitrache)
Volumul #kazim (contemporani cu primăvara arabă), semnat Andrei Zbîrnea, surprinde printr-un demers poetic eminamente eterogen, punctat de însemne ale realităţii imediate. (Miruna Iacob)